4.862

Informație oficială: „Până astăzi, 4.862 de persoane diagnosticate cu infecție cu COVID-19 au decedat”.

Să ne uităm un pic la cifra asta. Sunt mii de oameni, nu putem fi indiferenți.

Din câte aud de la unii și de la alții (mai mult de la unii decât de la alții), guvernanții umflă cifra morților ca să se dea mari că avem mulți morți sau ca să aibă un pretext să ne suprime libertățile, poate din alt motiv, nu știu, mă mai informez. Mulți oameni cu care vorbesc cred că la mijloc e un fals uriaș, o manipulare de o amploare nemaiîntâlnită. Nu stau să analizez aici motivele pentru care s-a pornit această mașinărie a manipulării, căci aș ajunge fie la misterioșii stăpâni ai planetei, fie la niște omuleți pitiți în tunelul secret care leagă Bucegii de piramidele egiptene. Mă uit doar la cifra comunicată azi. 4.862 de decese cauzate de Covid (zic așa, generic, ca să nu mai diferențiez de fiecare dată între virusul SARSCOV2 și boala pe care o generează, COVID).

Cineva o să spună că nu sunt mulți morți în comparație cu victimele altor boli. Nu contează gradul comparației. Nu trebuie să măsurăm o moarte cu alta. E stupid să compari așa. Când îți moare cineva drag, nu mai zici bine că a murit de boala asta și nu de cealaltă. O moarte e o moarte – și e cât toate morțile la un loc.

4.862 de morți sunt mulți, oricum ai lua-o. Printre ei sunt și doi prieteni de-ai mei.

Hai să zicem că nu sunt 4.862, că au mai umflat autoritățile, i-au trecut la Covid și pe cei răpuși de cancer, și sunt doar 4.500. Mulți, mulți oameni. Mă gândesc la ei și mai ales la familiile lor, zeci de mii de oameni apropiați care poate au trecut prin boală sau care se așteaptă înspăimântați să o ia.

Dar poate că magicienii virusului au scos din joben 2000 de morți și în realitate ar fi numai 2.862. Tot sunt mulți. Covidul ucide mai mult decât accidentele rutiere. E eficient, mizerabilul!

Să zicem că totuși că SARSCOV2 nu e chiar așa de eficace în uciderea oamenilor, că de fapt n-ar fi vorba decât de 1.000 de morți, iar restul de 3.862 i-au scos oficialii din burtă din diferite motive, vărsând rubricile cu alte boli în jgheabul Covidului. Domnule, chiar și așa fiind, când te gândești că 1.000 de oameni au murit de la un nenorocit de atom cu floci, te cutremuri. Sunt 1.000 de oameni, nu 1.000 de surcele! Multe localități de la noi nu au atâta populație. Parcă vezi un sat dispărând sub o suflare mută, dintr-o dată, și câte o cruce înălțându-se în fiecare bătătură.

Dar dacă nici măcar 1.000 de morți nu sunt în realitate, ci doar 500? La câte mizerii au făcut guvernanții noștri, de orice culoare politică, nu m-ar mira să fi tras din condei bilanțul sumbru de 4.862 de morți. Nu 4.863. N-au îndrăznit până acolo! Fix 4.862.

Pe măsură ce cobor pragul morților reale, nu gradul tot mai mare al minciunii mă înspăimântă, ci concretețea tot mai dură a cifrei mici. 100 de oameni morți e o cifră care îmi înțeapă inima parcă mai tare decât 500. Au murit în realitate 100 de oameni, în loc de 4.862, cum se raportează de la nivel ministerial? O, ce tragedie! Au murit 100 de oameni! Simțiți tăișul sutei?

E clar, trăim în craterul unei minciuni de nivel planetar. Clasa politică (formată din indivizi imuni la Covid?) vrea să ne sperie și să ne subjuge. În loc de 100 de morți, se raportează 4.862.

Poate nici 100 n-au murit, ci numai 50. Sau 25, și ăia plini de comorbidități, mureau oricum. Poate numai 10 au murit. 10 morți cu adevărat de Covid, iar nouă ni se spune că 4.862!

Dacă ar fi așa, moartea a 10 oameni nu e ceva de ignorat. Și 5 mi se par mulți. Și poate că în realitate, dincolo de toate minciunile lor, au murit numai doi oameni, nu 4.862. Și așa, cu numai două decese, tot mi se pare o tragedie. Acei doi oameni erau prietenii mei.

Poate numai unul dintre ei a murit cu adevărat de Covid. Asta ar fi suficient să ne pună în gardă: un om dintre noi a murit de o boală nouă.

O vietate invizibilă umblă printre noi și a fost în stare să ucidă un om!

Dacă erai tu acela, prietene?

Tânărul Alexandru Cârjan, creierul tehnic al acestui site, a pubicat pe pagina lui de Facebook o replică la textul meu, nu neapărat în dezacord. Preiau textul aici, cu voia autorului, mai ales pentru surpinzătoarea alegație finală, ceva ce m-a zguduit:

Dl. Viorel Ilișoi are dreptate. Și un singur deces cauzat de orice fel de virus, în special de un virus necunoscut, este cu unul mai mult decât numărul pe care ar trebui să-l considerăm „acceptabil”. Problema apare atunci când soluțiile implementate încep să producă în plan general consecințe cel puțin la fel de grave/tragice, dar nu suficient de evidente încât să poată fi remarcate de toți și cuantificate riguros.

Dincolo de numărul real al deceselor, care după părerea mea este mai mare și în niciun caz mai mic decât cel oficial, sunt greu de ignorat trei lucruri: „naționalitatea” virusului, momentul apariției lui și seria de coincidențe care indică spre o ipoteza cel puțin macabră. Ipoteza că virusul a fost creat pentru a ne restrânge libertățile e cel puțin la fel de absurdă ca teoriile conspirației care pretind că oamenii sunt suficient de inteligenți și organizați, astfel încât un număr relativ restrâns de oameni, iluminați care trag sforile, să poată fi în unanimitate de acord și pe cât de activi, pe atât de tăcuți și discreți. Ceea ce nu e absurd, lipsit de sens, ci chiar susținut de istorie, este competiția permanentă între marile puteri ale lumii, oricare ar fi ele la un moment dat.

E cel puțin ciudat cum virusul SARSCOV2 își are originea în China, într-un timp în care Occidentul, cu precădere Statele Unite (care își aleg președintele în același an în care a izbucnit pandemia și al căror președinte în funcție a impus sancțiuni drastice împotriva Chinei ), e din ce în ce mai conștient și mai vocal vizavi de tendințele expansioniste ale Chinei, Economia chineză a crescut vertiginos de la nivelul sapei de lemn până la statutul de a doua putere economică a lumii. Statul chinez, bazat pe o ideologie politică și pe valori sociale diametral opuse celor din democrațiile occidentale, nu se sfiește să închidă minorități religioase în centre de reeducare, să comită crime împotriva umanității fără a se teme de consecințe (putem fi mai ipocriți și mai superficiali de atât?), în timp ce noi încă suntem preocupați să dezbatem regimul nazist, de mult apus. Același stat care intervine în politica altor state și chiar anexează teritorii pe care le consideră proprietate națională sau care încalcă în mod repetat drepturile omului atât în interiorul granițelor, cât și în afara lor. Același stat care își construiește insule artificiale pentru a găzdui baze militare, în disprețul legislației internaționale, încălcând flagrant drepturile și suveranitatea unor state precum Malaezia, Singapore, Filipine, Vietnam sau Thailanda (lista sfidărilor Chinei, rămase nesancționate, e inacceptabil de lungă).

E la fel de ciudat cum Organizația Mondială a Sănătății, ne liniștea la începutul anului că nu există dovezi care să susțină ipoteza transmiterii virusului de la om la om, în timp ce în China se murea pe capete. OMS se baza exclusiv pe informații furnizate de regimul de la Beijing și nu pe dovezi empirice, proprii (așa cum te-ai gândi că face o organizație la baza căreia stau științele aplicate și nu politica, și al cărei scop este, printre altele, exact acela de a prevedea și preveni astfel de situații). Nu a dat nimănui de bănuit faptul că în aceeași perioadă China a restricționat mișcarea populației în interiorul granițelor, dar nu a făcut nimic pentru a reduce traficul cetățenilor chinezii în străinătate.

Coincidențele se țin lanț și nu se opresc aici. Președintele OMS, Tedros Adhanom Ghebreyesus, medic și membru al partidului Tigray People’s Liberation Front din Etiopia (stat care datorează Chinei 14 miliarde de dolari, aproximativ 15% din valoarea totală a PIB-ului Etiopiei), partid a cărei doctrina a fost marxism-leninismul până în 1990, a fost ales candidând împotriva altor 5 specialiști, propuși de state cu experiență clar superioară Etiopiei, atât în medicină, cât și în administrație. State precum Italia, Franța, Marea Britanie, Pakistan sau Ungaria (https://www.who.int/dg/election/candidate-announcements/en/). Evident, în epoca incluziunii și a diversității, alegerea nu putea fi alta decât un bărbat de culoare. Faptul că asupra lui planau suspiciuni că a eșuat să raporteze 3 epidemii diferite de holeră în Etiopia, sau chiar că a încercat să acopere existența și efectele lor, nu a contat. Ce contează competența atunci când suntem oameni frumoși și „acțiunile afirmative” ne păzesc de rele mai ceva decât o fac gândurile bune și rugăciunile.

Nu trăim în craterul unei minciuni planetare, așa cum ironic afirmă dl. Viorel Ilișoi. Nu e o conspirație croită cu precizie elvețiană de arhitecții noii ordini mondiale, care se ascund în văzul tuturor chiar în societățile noastre. Trăim în craterul unui curent de extremă stânga, care a căpătat tot mai multă amploare în ultimii 10-20 de ani și care a corupt și derutat mințile unui număr considerabil de indivizi fie naivi, fie frustrați, fie, în cazul României și al altor state din fostul bloc socialist, îndobitociți deja de un alt regim ale cărui priorități nu au fost educația sau competența. Regimuri în fruntea cărora au stat cizmari alături de partenerele lor, genii care n-au avut nevoie de mai mult de 4 clase pentru a deveni doctori în chimie. Mi-e greu să nu observ curentul ăsta, care m-a corupt și pe mine când eram mai tânăr și mai prost, și să nu fac legătura cu interesele Chinei și ambițiile ei expansioniste la scară globală. Mi-e greu să cred că tătucii Chinei nu au observat căderea URSS-ului și nu și-au dat seama că societatea occidentală nu poate fi învinsă decât din interior, exploatând slăbiciunea democrației, care, paradoxal, este și cel mai de preț lucru al ei, și anume libertatea. Poate totuși sunt nebun, paranoic sau poate, deși nu reușesc să mă regăsesc deloc în niciuna din ele, chiar sunt valabile etichetele care mi s-au pus de nenumărate ori: misogin, rasist, homofob, nazist sau bigot. Totuși, cred că există suficiente motive să luăm măcar în considerare posibilitatea că rivalul tradițional al democrației și al capitalismului, mai puternic astăzi că niciodată prin prezența lui chinezească, încearcă să ne distrugă. N-ar fi tocmai o premieră. Asta ar explica cumva și toate teoriile conspirației care i-au făcut pe atâția să privească cu suspiciune înspre capitalism, înspre Statele Unite, înspre cele mai libere și abundente societăți care au existat vreodată în istoria umanității. Ideea unui regim comunist care are la îndemână tehnologia disponibilă astăzi, ideea unei societăți în care turnătorul nu e vecinul de la 3, ci telefonul din buzunar, televizorul sau chiar frigiderul și fierul de călcat, pe mine mă îngrozește.

P–S: Bănuiesc că unul din cei doi prieteni uciși de Covid la care face referire Viorel Ilișoi în articol e Paul Goma, dizident, membru marcant al exilului românesc, critic vehement și luptător împotriva comunismului. Dacă regimul chinez a folosit într-adevăr SARSCOV2 ca armă biologică menită să destabilizeze Occidentul, e tragic și cumva fatidic că Paul Goma a murit, în final,  tot de mâna comuniștilor. (Alexandru Cârjan)

Autorul nu scrie fără cafea.
Susține acest viciu!