Softul lui Procust

Dacă asta se va întâmpla, nu putem rămâne indiferenți!

Guvernul se pregătește să ne taie bucată cu bucată libertatea de exprimare până vom ajunge să ne exprimăm fix cum vor Iohannis și Ciuciulacu (Ciucă, Cîțu și Ciolacu) sau, Doamne ferește, să ne exprimăm exact ca ei, tocând din buze rumegușul unei gândiri precare.

Guvernul, CNA și câteva ONG-uri, nu știu pe ce criterii alese, pregătesc un așa-zis plan de anihilare a propagandei ruse. Un soft special va selecta din presă și din rețelele sociale anumite combinații de cuvinte, care ar indica intenția propagandistică. Foarte bine. Dar felul cum e conceput acest soft permite orice abuz la adăpostul interesului legitim de a limita propaganda putinistă. Da e legitim să le pui botniță câinilor din haita propagandistică a lui Putin, la fel cum legitim e să limitezi (fiindcă să o stârpești total e imposibil) propaganda antisemită, nazistă, criminală, pedofilă etc. De exemplu, cuvinte ca „decadent”, „tradiție”, „valori tradiționale”, „homosexuali”, „LGBT”, „spiritualitate”, valori ortodoxe”  ar alerta instantaneu softul.

Dar asta nu e totul. Iată ce scrie Oana Osman în profit.ro: „Potrivit propunerilor transmise, prima dintre combinațiile de cuvinte care vor aprinde becuri roșii de posibilă dezinformare și propaganda rusă în algoritmii platformei este cea care ar asocia, în același text, Guvernul, premierul Nicolae Ciucă sau președintele Klaus Iohannis cu un context de corupție ori incompetență, având ca marker de dezinformare expresii precum mizerie sau furtișag.  Pentru presa de investigație, spre exemplu, orice articol care ar semnala acte de corupție, incompetență sau alte deficiențe în Executiv l-ar face pe autor suspect de a fi agent al propagandei ruse în algoritmii platformei. La fel, orice postare similară pe bloguri sau pe rețele sociale”.

Când goarnele Kremlinului din România au fost închise, toate site-urile alea populate de răspândaci abjecți, Sputnik și celelalte, am fost de acord în principiu. Dar guvernul trebuia să ne prezinte nouă, cetățenilor liberi dintr-o țară democratică, dosarele care au stat la baza deciziei de a închide un site sau altul. Să spună: dragi români (Iohannis ar spune asta), am închis site-ul ăsta pentru că: a, b, c, d, pentru asta și pentru asta. Ca să rămânem noi cu conștiința împăcată că a fost o decizie justificată, nu una luată la repezeală de vreun funcționăraș din subsolul guvernului, la indicația vreunui politruc sau cine știe prin ce metodă.

În toate războaiele, știm asta, informația publică a fost cenzurată – și e firesc să fie așa, însă numai în ce privește zona de interes militar. Ziarele nu apăreau până nu primeau aprobarea cenzorului militar. Exact așa se întâmpla și în dictatură. Dar noi nu suntem acum nici în război, nici în dictatură. E adevărat, avem un război la graniță și unul informatic pe glob, suntem datori așadar, cel puțin moral, să combatem teribila armă a dezinformării rusești, dar nu sacrificând libertățile noastre. Dacă rușii investesc atât de mult în propagandă, să investim și noi în combaterea ei, însă culegând unul câte unul gândacii din lan, nu retezând de-a valma tot ce trece de nivelul secerătorii. Dacă se lasă deschisă calea abuzurilor, ele vor fi făcute.

Cine va face diferența dintre opinie și știrea falsă? Un soft sau un om, nu contează, pentru că oricum rămâne loc uriaș pentru eroare în ambele cazuri. Pe Giordano Bruno niște oameni (și nu idioți!) l-au ars pe rug pentru răspândirea unor informații considerate false, printre care și aceea că pământul e rotund, nu plat.

Adevărul va fi mereu interpretat de guvernanți în interesul lor. Poate chiar în interesul public, desigur. Tot adevărul trebuie spus de către toți, așa cum îl vede fiecare, nu doar de unii. Nu vrem un Minister al Adevărului, condus eventual de vreun analfabet cu diplome cumpărate, nepotul cuiva de sus. Toate opiniile trebuie lăsate să circule. Sarcina guvernanților este aceea de a educa populația să poată discerne între opinie și știre, între adevăr și fals, între buna intenție și dezinformare. Guvernările proaste, incompetente, care nu pot asigura acest nivel de educație, recurg la cenzură.

Nimeni nu are dreptul să se folosească de acest moment critic pentru a se adăposti de criticile noastre, ale cetățenilor liberi.

Vreau să pot spune în continuare că Iohannis e o buturugă, un dulap, că nu-s mulțumit de felul cum și-a justificat averea sau pur și simplu să-i spun că nu-mi place mutra lui. Vreau să le pot spune în continuare conducătorilor noștri că nu e în regulă ce fac, dacă mi se pare că nu e în regulă ce fac. Poate n-o să am dreptate de fiecare dată, asta e, dar ei sunt plătiți să încaseze inclusiv criticile noastre, chiar nefondate, dar făcute cu bună intenție, iar nemulțumirilor și dubiilor exprimate să le răspundă competent, în termen, fără răzbunare. Dacă nu le place să audă rumoarea oamenilor liberi, să plece, să trăiască din muncă grea, pe tarlaua economiei de piață, nu sugând fără grijă din bugetul public.

Nu ne puneți pumnul în gură, domnilor guvernanți! Faceți în așa fel încât, în loc să vă criticăm, în loc să ne înfuriați zilnic prin deciziile voastre proaste, care tot în capul nostru se sparg, să vă lăudăm din toată inima și să vă susținem cu toate forțele noastre. Nu criticile și nu opiniile noastre fac lucrurile să meargă prost în țara asta, ci incompetența voastră, incultura, mârlănia, lenea, lăcomia, lipsa voastră de patriotism (gata, cu acest cuvânt, patriotism, am și intrat în radarul softului procustian ce ni se pregătește).

Când nu vom mai fi liberi să spunem tot ce ne trece prin cap, inclusiv prostii, dar fără să lezăm drepturile altora, atunci vom fi cu adevărat sclavi. E drept, cu lanțul mai lung, dar tot sclavi. Și când ești înlănțuit, oricât ai striga, nu se mai aude decât zăngănitul lanțurilor.

Autorul nu scrie fără cafea.
Susține acest viciu!