Internet, sângele nostru

Nici nu știți ce-nseamnă să ai în sfârșit Internet după ce n-ai avut Internet!

Cred că timp de o lună am fost singurul ziarist din emisfera nordică fără Internet. Pot spune că nici n-am locuit în Galați în perioada asta, ci într-o buclă spațio-temporală asemănătoare cu Galațiul zilelor noastre, dar mult înapoi.

Să plângi lângă laptop că nu ți se deschide mail-ul când îți arde buza să trimiți o confirmare la bancă? Da! Pentru că modemul cu un vag semnal pe coadă nu duce atât! Nici Vodafone, nici Digi. Semnal prost, ziduri groase. A trebuit să ies la miezul nopții în stradă cu telefonul mobil, la vad bun de semnal, ca să trimit un fișier. Și am mâncat obligat-forțat o pizza îngrășătoare într-un local cu wireless doar ca să pot descărca în telefon un driver pe care apoi să-l instalez în laptop.

Să nu poți plăti o factură, să nu-ți vezi prietenii prin video-chat, nici să-i auzi, să nu te poți documenta pentru un articol, să nu vezi un film, să nu poți pune o poză pe blog, să nu poți pune un filmuleț pe Youtube, să trimitți de zeci de ori un mesaj pe Facebook până pleacă în sfârșit într-un moment când clipește singura liniuță a conexiunii prin modem, să ratezi o întâlnire de serviciu, să nu-ți poți trage materiale din calculatorul de acasă, să nu poți trimite fișiere mai mari, să nu poți pescui nimic din oceanul Internetului, toate astea te paralizează. Mă paralizează ‒ că poate alții sunt imuni la lipsa Internetului.

Nu doar Internet n-am avut. Nici radio, nici televizor. Cum să nu asculți știrile la tv? – că la altceva nu mă uit; poate la un film, rar, când canalele de film, înecate în telenovele, mai scot câte un titlu bun de la naftalină. Am aflat de la un prieten, la telefon, că a fost arestată Alina Bica, șefa DIICOT. Voiam mai mult decât știrea seacă, voiam ceva lămuriri, dedesubturi, comentarii de la niște colegi specializați în investigații, băieți pe felie. Am sunat acasă, la București, am cerut să fie pus televizorul pe un post de știri și am ascultat comentariile la telefon. Că am „nelimitat“.

N-ai o mână fără Internet. Și un picior. Și o bucată de cap. Lumea de azi, fără Internet, nu s-ar reseta la momentul apariției Internetului, ci ar fi aruncată înapoi cu cel puțin o sută de ani. Iar pe mine m-a aruncat, recunosc, într-o depresie mai adâncă. M-am simțit frustrat, pedepsit, umilit. Să n-aud lecții de primitivism și austeritate ieșite din mințile călugărilor nespălați! Nici filosofia minimalismului, că alții nici electricitate n-au, darămite Internet! Alții sunt alții, iar noi suntem noi. Să avem noi mai mult, ca să-i putem ajuta și pe ei să aibă. Ce-ar fi să facem concesii și în privința democrației, să spunem că alții nici atâta nu au? Internetul e ca un drept câștigat, un bun al lumii moderne, o parte a vieții noastre. N-am de gând să renunț la el.

Azi dimineață au venit tipii de la cablu și mi-au pus Internet și tv. Se putea și fără televiziune, că puteam asculta știrile on line, dar generozitatea patronului este de nestăvilit! Mi s-a pus sângele în mișcare. Am poftă de scris! Nici nu mai contează că iar s-a oprit încălzirea.

In-ter-net! Repetați: In-ter-net! Îi simțiți muzicalitatea? Îi simțiți forța? E sângele nostru!

***

Cineva, o să aflu eu cine, a tradus textul în engleză:

Internet, our flowing blood

(translation after Viorel Ilisoi)

You don’t even know what is like to have Internet after you didn’t have Internet! I think I was the only journalist in the Northern hemisphere who didn’t have Internet for a month. I could say I didn’t even live in Galati in that period of time, but in a space-time loop resembling today’s city of Galati, but drawn far back in time.

Crying in front of your laptop because your e-mail won’t open when you are dying to send a confirmation to the bank? Oh yes! Because your modem that vaguely shows a shadow of signal is not enough for this simple e-mail connection. Neither Vodafone, nor Digi provide good signal. Bad signal, thick walls. I had to go out on the streets in the middle of the night with my phone in my hand, looking for a good signal area so I can send a file. And I was also forced to eat a fattening pizza in a pub providing wireless connection, just so I can download a driver on my phone, that later I would install on my laptop.

Not being able to pay a bill, to see your friends in a video-chat, or even hear them, not being able to research for an article, to see a movie, upload a photo on the blog or a movie on Youtube, send a Facebook message thousands of times until it is actually sent in that precise moment when a single connectivity line flashes on the modem, to miss a business meeting, not being able to remotely access the documents in your computer at home, to send a bigger file, not being able to fish anything out of the Internet ocean, all these things paralyze you. Paralyze me – maybe others are immune to the lack of Internet.

But Internet isn’t the only think I lacked. I neither had radio nor TV. How could you not listen to the TV news? – because other programs I don’t watch; maybe a movie very rarely, when the film channels, drowning in soap operas, get out of their hats a good movie title. A friend told me, over the phone, that Alina Bica, DIICOT boss, was arrested. But I wanted more than the plain news, some clarifications, insights, comments from colleagues specialized in investigations, from the boys in the game. I called home, in Bucharest, asking for the TV to be put on a news channel and I listened the comments over the phone. Because I have unlimited minutes on my phone.

You lack a hand without an Internet connection. And a foot. And a piece of your head. Today’s world, lacking Internet, wouldn’t reset in the moment when Internet appears, but would be thrown back in time at least 100 years. And I admit, I was thrown in a great depression. I felt frustrated, punished, humiliated. I don’t want to hear lessons about primitive and austerity surged out of the minds of dirty monks! Nor about the minimalism philosophy, that others don’t even have electricity, but Internet! Others are others, we are who we are. Let us have more, so we can help them have too. What if we did concessions on democracy, saying others don’t even have that? Internet it’s like an earned right, a good of the modern world, a part of our life. I am not going to give it up.

This morning, the guys from the cable came in and installed Internet and TV. I could have lived without the TV, I listen to the news online, but the provider’s generosity is unstoppable! My blood started flowing. I am in the mood for writing. It doesn’t even matter the heating is off.

In-ter-net! Repeat: In-ter-net! Can you feel its music? Can you feel its force? It’s our blood!

Autorul nu scrie fără cafea.
Susține acest viciu!