„Angajăm cu studii superioare la zi, exclus «Spiru Haret»“

          Cum intri în holul Universităţii „Spiru Haret“, sediul central, peste drum de Banca Naţională, drept în faţă dai de o casierie. Are două ghişee din acelea ca la bănci, cu sertare care transportă de la student la casieră, hâţa-hâţa, un teanc de bani şi se întorc cu o chitanţă. Pe peretele din stânga e altă casierie, cu un singur ghişeu, iar pe peretele din dreapta e altă casierie, tot cu un ghişeu. La fiecare gemuleţ sunt câte trei-patru studenţi sau viitori studenţi, de toate vârstele. Îşi pregătesc banii numărându-i cu grijă de mai multe ori. Şi când pleacă unii, intră alţii în triunghiul casieriilor.

          „Spiru Haret“ a avut în 2007 un profit de 33 de milioane de euro, mai mult decât o mare companie precum Romtelecom. Este cea mai mare universitate din România – doi studenţi din trei sunt „haretişti“, cum îşi zic ei – şi a doua universitate particulară din lume, după Islamic Azad University, din Iran.

          Pentru tânărul Adrian Pintea, din Bistriţa, este a doua oară când oficiază acest mic ritual al plăţii la ghişeu. Prima oară a fost acum patru ani, când s-a înscris la facultatea de psihologie. Anul trecut a terminat facultatea şi acum a venit a doua oară în Bucureşti, ca să-şi ia diploma. În ceilalți ani nici n-a mai venit la casierie, a trimis banii printr-un coleg. Câtă vreme şi-a plătit taxele, n-a avut nici o frână în drumul lui spre laurii licenţei. Amabil şi cu un limbaj sec, de absolvent de drept, portarul îi desenează pe o hârtie cum să ajungă până în marginea Bucureştiului, la facultate. Pentru detalii, îl trimite la domnişoara care vinde cărţi în hol: ea a terminat psihologia chiar anul acesta şi ştie mai bine.

          – Puteam să fac facultatea mai aproape de casă, dar am vrut la Bucureşti fiindcă e mai serioasă, spune absolventul râzând.

          Apoi, ceva mai serios, mai spune că nu pricepe de ce îi interesează pe unii cum termină alţii facultatea. Şi că el e barman şi n-are nevoie diplomă de psiholog, dar a vrut să aibă studii superioare şi iată că le are, fiindcă facultatea lui e acreditată, iar diploma e valabilă. Așa a primit asigurări de peste tot.

          – Pentru mine nu studiile au contat când m-am angajat barman, spune Adrian Pintea, a contat în primul rând că sunt nefumător. Nu știu cât mă va ajuta diploma asta. Dar bine că am luat-o, e bine să fie acolo.

          Odată ieşit din strânsoarea casieriilor, te poţi retrage să respiri pe un culoar lateral. Acolo mai mulţi tineri scriu cereri de înscriere la admitere. La televizor se tot repetă din oră în oră că aproape 10.000 de diplome eliberate de „Spiru Haret“ în ultimii ani nu sunt recunoscute de minister, dar asta nu-i descurajează. „Noi ne înscriem la facultăţi acreditate, spun ei cu încredere, vom obţine diplome valabile.“ „Decât că trebuie să fie valabile şi la serviciu“, zice o doamnă de vreo 40 de ani, mai pesimistă, şi îmi întinde o bucăţică de ziar cu un anunţ de angajare. SC 94 CSA, din Turda, „angajează asistent coordonator vânzări, studii superioare efectuate la zi, exclus «Spiru Haret»“.

          Sun pe loc. Din câteva telefoane care mă aruncă de la un birou la altul, ajung la urechea doamnei Corina Pataki, inspector de resurse umane. Firma turdeană e un abator de păsări, cu 101 angajaţi, şi, da, caută pe cineva care să se priceapă la vândut găini, de fapt să fie asistentul vânzătorului de găini, dar să nu fie absolvent de „Spiru Haret“.

          Doamna Pataki se dezlănţuie în receptor:

          – La noi, în Turda, este un val mare de cetăţeni cu studii superioare efectuate la „Spiru Haret“. Se duc la Cluj, la 30 de kilometri, şi se fac cu studii superioare. Eu am terminat facultatea la zi, la „Babeş-Bolyai“, ştiu ce înseamnă seminarii, lucrări, examene şi cât de greu se obţine o notă spre 10. Ei toţi au medii de la 9,50 în sus. Dau câte două-trei examene pe zi, ce examene or fi şi alea! Şi printre angajaţii noştri, care taie găini, avem studenţi la „Spiru“, eu îi văd aici cum și cât muncesc şi nu ştiu când învaţă. Nu zic, or fi şi oameni competenţi printre licenţiaţii de la „SpiruHaret“, dar toţi care au venit la noi la angajare au picat la interviu şi am decis să nu îi mai acceptăm, că ne pierdem timpul de pomană.

          Doamna care mi-a dat peticul de ziar în holul universităţii a terminat pedagogia la Braşov, dreptul la Craiova şi contabilitate la Râmnicu-Vâlcea, toate la „Spiru“ . Acum ar vrea să facă jurnalism în Bucureşti, pentru că e din Bucureşti şi îi place să citească ziare. O vreme a existat o modă a psihologiei, acum jurnalistica atrage.

          – Eu de zece ani o duc tot într-o studenţie, că soţul meu are o afacere cu termopane, cinşpe milioane pe an nici nu se cunoaşte, spune femeia. Deci, totuşi am avut bun-simţ, nu ca unul care e la zece facultăţi simultane şi le face pe toate o dată. Nici chiar aşa! – se indignează studenta.

          Carmen Năstase, de 21 de ani, e de o lună de zile jurnalistă cu acte. A vrut să se facă ziaristă până a terminat facultatea şi pe urmă n-a mai vrut, că e greu să găseşti loc la un ziar, mai bine mai face un an şi obţine licenţă şi în filosofie, două licenţe sunt mai multe decât una. Iar colegul ei, Alexandru Marcu, fost şofer şi acum conţopist la Primăria Sectorului 1, a făcut jurnalistica doar ca să aibă o facultate, fiindcă o facultate e mai mult decât niciuna. O zi au fost la cursuri, o zi nu. La examene, subiectele erau anunţate dinainte şi rezolvările se găseau pe forumurile universităţii. Nici unul nu a publicat vreodată un articol.

          – Eu am făcut jurnalistica ca să apar la televizor, să fiu admirată şi ca să merg la interviuri cu rochii mişto, spune M. B. Este din Sebeş. E o nepoată îndepărtată a lui Lucian Blaga. Părinţii i-au cumpărat garsonieră în Berceni ca să stea liniştită şi să-şi vadă de facultate. A terminat facultatea de doi ani. A scris multe articole de-atunci, dar nu i-a fost publicat niciunul. Rochii mişto tot şi-a luat, că lucrează la un fast-food. Nici ea nu fumează.

„Cotidianul“, 16 iulie 2009

Autorul nu scrie fără cafea.
Susține acest viciu!