Reporterul și prepoziția

Reporterul răsuci în coada frazei un ultim cârlionț și se lăsă mulțumit pe spate. Zâmbea fericit. În sclipirea palidă a monitorului, literele păreau umede, articolul se zbătea ca un nou-născut într-un scutec alb.

Reciti cu încântare ultima frază: “Deși pacientul a fost dus de pe ambulanță direct pe secția de chirurgie, unde medicii l-au pus pe aparate, aceștia au mai putut decât să constate decesul și să se recunoască înfrânți”.

‒ Ce mișto! șopti reporterul emoționat de finalul tragic, atât de abil întors din condei.

Răsturnat pe spătar, se uita cu drag la copilul său.

Deodată, un PE oarecare țâșni ca o felină din pagină și se prinse cu piciorușul de la P și cu cârligul de la E în părul reporterului. Era un PE obișnuit, de corp 12, nici mai mare, nici mai apăsat decât alte PE-uri din text.

Reporterul îl prinse cu unghiile și începu să tragă de el, ca să-l pună la loc, dar nu reuși să-l smulgă. PE-ul se ținea zdravăn de un smoc de păr, cu o îndărătnicie specifică literelor săpate în piatră.

– Ei, drăcia dracului! pufni reporterul iritat.

Ca orice tânăr ziarist, ce acordă părului o atenție deosebită, avea în baie un dulăpior ticsit cu fel de fel de substanțe pentru întreținerea capului pe dinafară. Își unse părul cu mult gel, ca înaintea unui interviu important, dar tot nu izbuti să-și ia PE-ul din plete. Când o prindea de urechiușă, prepoziția îi aluneca dintre unghii și țuști! în desiș.

– Te bag pe fixativ, afurisitule! mârâi jurnalistul.

Se repezi furios la dulăpior și alese două tuburi de fixativ din raftul plin. Își biciui capul cu jeturile parfumate, urlând, până când părul ajunse să semene cu un smoc de șpan.

În loc să înțepenească, PE-ul parcă prinse puteri. Se umflă, se făcu de corp 14 Bold. Țâșnea ca zvârluga prin stufăriș: când în frunte, când la ceafă; când în stânga cărării, când în dreapta.

– Te pun pe fierbinte, pe fiert, te opăresc! strigă reporterul.

Răsuci robinetul și așteptă să vină apa fierbinte. Cea mai fierbinte. O mie de burghie subțiri i se înfipseră în cap. Dar el strânse din dinți și răbdă tortura. Ar fi făcut orice ca să scape de păduchele insolent din freză. Însă acestuia părea să îi priască opăreala, așa că se prinse și mai tare. Chiar începu să chițăie ostentativ, într-un mod bizar: făcea ca o conjuncție, ca un ȘI adevărat.

Tânărul gazetar reveni în camera de lucru. Luă cea mai groasă carte din cele câteva așezate frumos într-un raft plin cu CD-uri și începu să-și dea cu ea în cap. Spera să strivească astfel prepoziția care îi devasta frizura. Dar degeaba. PE-ul nici nu se sinchisea de bombardament. Loviturile îl făceau să se umfle și mai mult, ajunse aproape cât degetul mare.

Disperat, gazetarul fugi la vecina sa, o coafeză cu care schimba adesea păreri în diferite domenii. Ea se declarase admiratoare înfocată a articolelor lui și îi îngrijea părul gratuit. Cu siguranță îl va putea scăpa de nenorocire, se gândea el.

– Ai un PE pe păr! exclamă vecina surprinsă, ducându-și palmele la gură.

Biata femeie, care nu mai văzuse niciodată așa ceva, încercă toate soluțiile.

– Nu vrea să plece dihania! se resemnă ea într-un târziu. Mai rămâne decât să trecem pe foarfecă.

– Fie! acceptă ziaristul oftând din fundul pieptului.

Țaca-țaca, în câterva minute fu tuns cât de scurt admiteau exigențele de club și moda redacțională.

– PE-ul tău e tot pe cap, îl anunță vecina, înfrântă, cu deznădejde.

Atunci reporterul acceptă, cu strângere de inimă, soluția finală: să fie tuns zero. Dar nici așa prepoziția nu vru să-i iasă din cap.

Plângând în hohote, reveni la birou. Fără un plan anume, puse cursorul pe un PE oarecare și îl șterse cu un Delete apăsat. PE-ul din cap scoase un țipăt scurt. Surprins, reporterul repetă operațiunea. Cu fiecare PE șters din articol, țipetele deveneau tot mai slabe. Când îl șterse și pe ultimul, invadatorul explodă cu un pocnet mic, de căpușă strivită între unghii. Atunci reporterul asistă uimit la un fapt nemaivăzut: rămas fără PE-uri, articolul lui se prăbuși frază cu frază la baza paginii, ca un castel din cărți de joc, și acolo se topi încet-încet , până când nu mai rămase nimic din el.

Autorul nu scrie fără cafea.
Susține acest viciu!