Spune tot
Spune tot
Despre iepurașul mort într-o cizmă sub pat în copilărie,
Când ai dormit două zile și două nopți și l-ai uitat.
Spune tot ce-a urmat.
Vreau să mor în acest fel uitat, spune celălalt,
Mama în bucătăria de vară, tata la câmp,
Fratele mai mic mă privește curios în pat.
Două zile și două nopți am dormit și am văzut puterea lui.
Spaima furnicilor și albul revărsat din iepuraș pe drumul lor a ajuns până la mine.
De sub pat,
Fire de păr șuierând creșteau temperatura, dilatau lemnul,
Crenguțe de brad pe un fir de apă bolborosind încet,
Pe sub piept. Acolo a fost boala.
Pesemne iepurașul se strecurase la mine dintr-un munte rigid,
Cu pietre calde în jur. Luna. Toți vor trăi plăcut.
Atunci
Eu mă trezesc la o conștiință și mai măruntă
Și mai puternică.
Conștiința la sânge,
Viața la sânge într-o mulțime de celule ale celuilalt și mai puternic,
Pe care îl port. De unde știu asta?
Celule lui sparg coduri atâtor științe ale naturii mele întunecate.
Câteodată tremură ca frunza acolo,
Câteodată pasc liniștite ca vitele pe pajiști,
Câteodată se ascund în nara unui alt animal furibund,
Am probleme cu respirația. De fapt,
Acesta-i celălalt. Cel mare și rigid.
El spune că noaptea îmi va aduce tot ce nu vreau eu,
Iar eu îl ascult supus.
Cum mă îndepărtez de el, strigă: toate sunt altceva.
Vreau altceva,vreau altceva, strig și eu.
Și pentru asta a murit el dușmănind această împotrivire?
L-am simțit înțepenit demult.
Apoi au fost alte lucruri legate de maturitatea mea rea.
Spune tot,
Spune tot despre iepurașul care a murit într-o cizmă sub pat,
În copilărie.
 |
| Constantin Iftime |
„Pentru mine, ca editor şi ca poet, volumul dlui Iftime a fost ca un bocanc în coaste, în primul rând pentru că nu ştiam nimic despre el şi nu îmi imaginam că există un asemenea discurs poetic într-un sertar în această ţară. Primul lucru remarcabil este că această carte nu este numai o carte de poezie, ci este şi o carte despre poezie. Fie că vrea sau nu să recunoască, este un fin teoretician. Toată această compoziţie susţine, într-o mare măsură, textul liric.
Un al doilea lucru remarcabil în această carte este stilul. Un stil organic, viu, care este într-o continuă mişcare şi care se adaptează din mers, şi nu este uşor să faci acest lucru.
Temele dlui Itime sunt foarte diferite de ce putem găsi în poezia românească în ultimii 30 de ani. Nu îi este teamă să ridice din morţi chiar anumite teme pe care poeţii contemporani le consideră uzate.
Lucrul care pe mine m-a supărat cel mai tare ca poet este tehnica. O tehnică impecabilă, care reuşeşte să se joace cu discursurile narative, care reuşeşte să nu-i lase nicio clipă cititorului sentimentul că este ceva premeditat. Totul este foarte fluid.”
Cosmin Perţa
