Există o Zi Mondială a Alimentației. 16 octombrie. În rest, mai vedem noi. La Ministerul Agriculturii s-a întins masa cu trei feluri de mâncare: de privit, de mâncat și de cumpărat. Am apucat doar felul întâi. La celelalte era prea mare înghesuiala.
Am aflat întâmplător de ziua asta. Mă fâțâiam cu bicicleta pe la PNȚ-CD, ca de obicei, fiindcă la țărăniști e o oază de liniște, nu se întâmplă niciodată nimic, când am auzit muzică de voie bună la minister, câteva numere mai încolo. Să vezi că se însoară Cioloș, mi-am zis; oricum e divorțat de agricultură, n-ar fi mare lucru. Dar nu, ministrul sărbătorea alături de popor Ziua Alimentației. Nu era nuntă, ci o expoziție de vinuri și produse tradiționale și ecologice românești.
Deopotrivă ecologic și tradițional mi s-a părut cozonacul tip Mendeleev cu mono- și digliceride, lecitină, sorbitol, alcool etilic… Bunica, Dumnezeu s-o ierte, respecta aceste formule chimice, cred că de asta tot trăgea cu ochiul într-un caiet când pregătea compoziția pentru cozonac. Escargotul încălzit în cuptorul cu microunde mi-au amintit de bunicul, un alchimist ce și-a petrecut viața lângă alambic, dar și un pasionat de zoologie: el mi-a pus în mână primul escargot, după o ploaie, și m-a învățat să-i cânt “Melc, melc, codobelc”. De scoicile energetice tot el mi-a spus. Cică mergeau cu străvechile tartine de orez ecologic, bogate în fibre, hrana de bază a răzeșilor. Chiar Vodă îi îndemna: “Biscuiți, oștenii mei!”
Țăranii de azi sunt și mai școliți. Cornelia Istrate, din Brașov, a învățat bazele igienei alimentare la Societatea Regală de Promovare a Sănătății, patronată de Regina Angliei. Venise cu brânză la expoziție, dădea la lume să guste, dădea și la doamnele din birouri să ducă acasă. Aașa e datina. De când a luat diploma aia, ministerul o scoate pe la toate arătările de mușchi, nici nu prea mai are timp de agricultură.
Pizza nu lipsea de pe mesele românilor din vechime. La expoziție, însă, am văzut doar renumita făină românească pentru pizza. Și făină albă pentru gogoși, specialitate în care suntem și azi neîntrecuți.
Fructele erau numai pentru privit. Niște capodopere ale cercetării agronomice și ale ploii la timp, să le mănânci din priviri. La sfârșit, le-au strâns niște gardieni și le-au împachetat pentru altă expoziție.
Icrele negre, vinul, brânza erau la liber. Studenții s-au documentat pe îndelete asupra alimentației strămoșilor noștri, iar pensionarii s-au străduit și ei să vadă cum e să fii strămoș. Șantieriștii din zonă au băut de Ziua Alimentației tot, până la ultima picătură.
S-au găsit amatori și pentru felul trei, pe bani. Tradiționala coadă la carne a renăscut la taraba bucovineanului cu specialități de porc. Porcu-i frate cu românul. Miere nu cumpăra nimeni. Românii manâncă de zece ori mai puțină miere decât europenii occidentali. Nici nu ne trebuie, pentru că vorbim românește, iar limba noastră românească pe buze-aduce miere când o cuvântăm.
(18 octombrie 2008)
