"O mostră de jurnalism adevărat"

CRONICAR scrie în „România literară” nr. 32/2012 sub titlul: „O mostră de jurnalism adevărat”

„În JURNALUL NAŢIONAL din 2 august a apărut primul episod al unui reportaj de excelentă calitate jurnalistică şi literară, semnat de Viorel Ilişoi, despre destinele unor fraţi trimişi de mici la cerşit. După săptămâni şi luni de jurnalism sectar, inflamat şi dezinformator, reportajul – o specie oricum prea puţin cultivată de media românească – e o apariţie absolut binevenită, nu doar prin faptul că e foarte bine scris, ci şi pentru tema sa. Primul episod îl are ca protagonist pe Mihai, fratele dependent de droguri care nu-şi mai aminteşte prea bine de unde a venit şi încotro se îndreaptă, dar ţine minte câteva momentecheie – de pildă, cel în care el şi fraţii lui au fost ajutaţi de o fundaţie caritabilă: „Îşi aminteşte că a venit prima oară la Concordia cu douăzeci de ani în urmă. Se dusese cu fraţii săi, după o zi de cerşit prin tramvaie, să caşte gura la un concert de operă la Palatul Copiilor. Oamenii aceia în costume ciudate, care mureau unii în braţele altora cântând, i-au făcut să plângă până şi pe ei – lei tineri, din jungla Bucureştiului, căliţi în lupta zilnică pentru ciosvârtă. Acolo, la concertul cu final întristător, a început partea frumoasă a vieţii lui Mihai Botoşan şi a fraţilor săi. Ori oamenii de la Fundaţie au dat peste dânşii şi i-au poftit la cămin, ori ei i-au văzut şi s-au predat – Mihai nu-şi mai aminteşte exact. Ştie doar că, la câteva zile după aceea, toţi patru intrau plini de păduchi şi de speranţă pe uşile Concordiei.” Episodul al doilea, apărut pe 3 august, continuă cu povestea unui alt frate, devenit între timp antreprenor şi proprietar de vilă. La închiderea ediţiei, grupajul ajunsese la episodul patru constituindu-se tot mai ferm într-o mostră de jurnalism foarte bine scris, cu o temă despre care încă se scrie puţin, schematic şi cu prejudecăţi.”

Autorul nu scrie fără cafea.
Susține acest viciu!