Buluc de lume la piața basarabenilor, din Galați. Câteva tarabe de tablă, cam ruginite, la marginea pieței de angro de la marginea orașului de la marginea țării. La marginea marginii, așadar.
Vin acolo, la piață, trecând granița aflată la numai câțiva kilometri, basarabeni cu fel de fel de mărfuri alimentare – exact ce e interzis, cum scrie pe un panou uriaș –, comercianți mărunți care cumpără de pe o parte a Prutului și vând pe cealaltă, dar și oameni necăjiți care vând ce au pe-acasă, o găină, o bucată de slănină afumată, jumări, brânză, smântână, ouă, nuci, mere, struguri, dulceață, compot. Unii stau toată noaptea și fac blaturi de clătite, câte un clit de jumătate de metru, le dau a doua zi la bucată. Pe aceștia, care-și vând mâncarea din casă, i-am compătimit cel mai mult și întotdeauna am cumpărat câte ceva de la ei, intrând în vorbă cu plăcere, glumind, căci gospodinele basarabence sunt fâșnețe – doar fac comerț internațional, nu? –, țin la glume și-s bune de gură, abia așteaptă să le dai tonul, apoi ține-te vorbă, șuvoi, ca Prutul la vale.
Odată, una din aceste femei necăjite, la vreo 60 de ani, grasă, îmbrobodită, stătea la marginea pieței (aflate la marginea… și la marginea…) și vindea, întinse pe jos în borcănele și punguțe, în tiocuri de ziar, fiindcă nu mai prinsese loc la tarabă, fel de fel de semințe: de ceapă, de mărar, de pătrunjel, de sfeclă. Adunate de ea, se vedea asta după resturile de frunze, de la plantele din grădină, nu selecționate mecanic.
În îmbulzeala aceea de dimineață, când gălățenii dau năvală să cumpere mâncare ieftină și bună de la basarabeni, unul a dat cu bombeul, din neatenție, într-un tioc (așa zicem noi, moldovenii) cu semințe de mărar. Firicelele, mici ca furnicile, s-au împrăștiat pe jos, în mâzga frământată de sute de mușterii. Domnul acela, cu haine călcate la dungă, cu o geantă șic pe umăr, a înlemnit. Se vedea pe fața lui că-i pare rău. Și-a dus mâna la gură – vai! ce-am făcut! – ca o muiere. Apoi, cu o voce mieroasă, plină de regret, și-a cerut iertare femeii:
– Îmi pare rău, doamnă, n-am văzut marfa pe jos… Vă rog să mă iertați, chiar n-am văzut.
– Îți pare rău, îți pare, dar mie mi se rupe inima. Ce mă fac eu acuma fără sămânța aiasta? Ia să mi-o plătești, dacă mi-ai împrăștiet-o.
Sămânța de mărar e, cum spuneam, măruntă ca furnicile. Ca firele de nisip. Se vinde cu lingurița, și nici măcar plină, ci câte un vârf, nu cu punga sau la kil. Cu o mânuță semeni ditamai grădina, nici nu ai ce face cu atâta. Omul vărsase un tioc mare, erau poate sute de lingurițe acolo, deci ar fi fost cam mult de plată, dacă ar fi fost s-o despăgubească pe basarabeancă.
– Îmi pare rău… Dar nu e vina mea, credeți-mă. Pur și simplu n-am văzut. Dacă și dumneavoastră ați întins astea pe pământ, chiar în picioarele noastre, pe unde trecem noi…
– Dar unde era să le întind, dacă tărăbile-s ocupate? Le-am pus și eu pe unde-am găsit loc. Să-mi plătești marfa, rogu-te, că e muncușoara mea acolo.
– Înțeleg… îmi pare rău… n-am vrut… Nu e vina mea. Pot să vă dau așa, 20 de lei, deși…
– Cum 20? Mi-ai vărsat sămânță de o grămadă de bani!
– Vai… Păi… Oricine putea să calce pe semințele alea, uite, stau chiar în drumul nostru, în călcătura noastră, nici nu se văd. V-am zis, pot să vă dau așa, de la mine, omenește, 20 de lei.
Bărbatul, cu vădită părere de rău, își tot cerea scuze. Femeia, tot mai iritată, dar păstrând un ton prudent, cerea despăgubire totală. Doar nu era vina ei că insul nu se uită pe unde merge. Dar nici vina lui nu era, zicea el, că precupeața își pusese marfa exact în picioarele trecătorilor. Fiecare o ținea pe a lui.
La un moment dat, gălățeanul, văzând că femeia refuză cei 20 de lei și că pretinde să i se plătească un kil de sămânță de mărar, adică foarte mult, și-a ieșit din pepeni și s-a stropșit la basarabeancă.
– Știi ce? Dacă nu vrei să-nțelegi că nu e vina mea și nici nu primești 20 de lei, atunci nu-ți mai dau nimic și gata, lasă-mă dracului în pace, iaca nu mai pot eu de mărarul tău.
Femeia, surprinsă de brusca schimbare de atitudine, a izbucnit.
– Ian auzi-l cum vorbește cu mine! Măi nesimțitule, măi! Da’ tu te pui în gură cu mine? Golanule! Haimanauă! Vrei sfădeală, ha?
– Mi-am cerut scuze, cucoană, ce vrei să fac mai mult? Nu e vina mea!
– Amu-s cucoană cu tine, nu mai sunt doamnă? Fariseule! Închedicatule! Chiorule! Ia uitați-vă, oameni buni, la nemernicul ista, mi-a vărsat sămânța-n glod și mă lasă cu paguba, mă ia el pe mine cu cucoană! Dar ce, sunt eu cucoana ta? Derbedeule! Măi animalule! Huliganule! Lepădatule! Ochelaristule!
Omul înlemnise. Surprins de atacul verbal al gospodinei, stătea cu capul plecat sub ploaia de injurii, nu mai putea zice nimic. Doar atât a putut să îngaime:
– Nu-mi vorbiți așa, nu-i frumos… N-am nicio vină…
– Ia uite-l că tot deschide gura! Păi nu ți-e rușine, criminalule! Necioplitule care ești! Dugleșule! Borâtanie! Fârțâgăule!
– Poftim?
– Caraghiosule! Boul dracului! Măi freacă-piele! Gogomanule! Porcule! Individule! Poci-te-ar vărsatul și buba neagră, slutule care ești! Pocitanie! Potselovat’ moyu zadnitsu!
– Hă?
– Să mă pupi în cur! Bolovanule! Mocofanule! Măi nerușinatule! Lua-te-ar samca! Cocârlăule! Ciolovecule! Bașbuzucule! Jnapanule! Măi… măi… comunistule! Măi nespălatule! Nesimțitule!
Femeia se aprindea tot mai tare și își găsea tot mai greu cuvintele. Vroia să-i mai zică vreo două și nu-i mai venea.
– Măi animalule! Măi… măi calicule! Măi…
Se tot sforța să-i mai zică ceva, să-l mai probozească. După câteva momente de căutare, de pufneli, de tropăieli, a izbucnit:
– Măi mediocrule ce ești!
– ???
– Da, da, mediocrule! Marș de-aici, mediocrule!
M-am dat deoparte și am râs scuturat, mi-a sărit dulceața din clătite.
2 comments
Numai de ras nu-mi ardea… mai, scriitorule, mai… :)))
Bună ziua, domnule Ilișoi! Vă las aici un gând, fără legătură cu „Sfădeala”, dar nu știu acum, sub emoția de care sunt cuprinsă, unde să vă găsesc mai repede… Tocmai am văzut pe Cinemaraton bijuteria cinematografică „Elixirul” – v-am recunoscut scriitura de la primele imagini. Atâta duioșie, atâta bucurie și tristețe, atâta emoție în stare pură! Mulțumesc, parcă am primit un dar neprețuit!