Ascult uneori imnul Franței. Azi, de dimineață întruna. Cel mai frumos imn al vreunei țări. Izvorât din revoltă și din speranță. Un imn al bărbăției și al încrederii. Al forței și al îndrăznelii. A purtat pe ritmurile lui peste 200 de ani de istorie.
Când Franța triumfă, imnul răsună din mii de piepturi. Pe un stadion sau pe câmpul de bătaie. Din mii de piepturi răsună imnul și când Franța sângerează. L-am auzit cântat de spectatorii care părăseau Stade de France după ce au tăcut exploziile. Șuvoiul de oameni se scurgea spre ieșire. Cineva a dat tonul. Și cântecul s-a aprins de la o voce la alta. Am simțit în acel murmur încordat amenințarea fiarei rănite.
„Marseieza“ e un cântec al vitejiei, al faptelor mărețe. E o exaltare a mândriei. E fiorul care animă mulțimile în momente cruciale. Când îl auzi cântat pe un ton marțial, știi că bătaia tobelor din orchestră se va preface în bătăi de tun. Atunci melodia capătă o forță ce o face aproape materială.
Imnul îl cântă învingătorul, îl cântă și învinsul. Îl cântă Franța sărbătorească și Franța îndoliată. Îl cântă Franța cu arma la piept, în marș, dar și Franța artelor și a literelor. Îl auzi și când Franța își savurează în pace brânzeturile și vinurile, așa cum l-am auzit eu îngânat de un bătrânel în timp ce-și aștepta prânzul la o terasă din Paris. Privea cerul albastru și îngâna: „Amour Sacré de la Patrie/ Conduis, soutiens nos braves vengeurs./ Liberté, Liberté chérie/ Combats avec tes défenseurs“… Murmura cu o expresie de fericire pe față și bătea ritmul, discret, cu degetul cioturos în masă.
Imnul Franței se aude și acum, când cerul albastru se învinețește deasupra Parisului sfârtecat de teroare. Este un strigăt al libertății. Va muri un om, vor muri o sută, o mie, dar libertatea nu va putea fi mitraliată. Europa a învățat libertatea pe ritmurile înflăcărate ale „Marseiezei“. Acum cu acest cântec magnific se va da semnalul de luptă împotriva tiraniei răului și a terorii. Franța rănită își ridică steagurile. Le ridică și pentru noi. Căci libertatea este patria noastră, a tuturor.
Sus inima, Franța! Ascultă-ți imnul: e bătaia inimii tale neînfrânte!
___________________________
Lift up your heart, France!
(Translated by Dan Cazacu)
I am listening to La Marseillaise sometimes. This morning ( November 14), I am listening to it again and again. The most beautiful anthem of any country. Born out of revolt and hope. An anthem of strength and trust. Of force and daring. On its rhythm it carried over 200 years of history.
When France is triumphant the anthem comes out in thousands of voices. On a stadium or on a battlefield. I saw it sung by spectators leaving Stade de France after the explosions silenced off. The flow of people heading for the exits. Someone started the tune. And the song lit up from one voice to the next. I sensed in that tensed whisper the threat of a wounded animal.
La Marseillaise is a song of bravery and of great deeds. An exultation of pride. A vibration that moves the crowds in crucial moments. When it is played in a martial one, you know that the drumbeat will become canons firing. The melody earns then an almost material force.
The anthem is sung by the winner and the defeated. It is sung by the France in joy and in mourning. It is sung by the France of the military, holding their rifles, and the France of arts and letters. You here it also when France savors its wines and cheeses, as I heard it once from a little old man waiting for his lunch on a terrace in Paris. He was watching the blue sky and saying: „Amour Sacré de la Patrie/ Conduis, soutiens nos braves vengeurs./ Liberté, Liberté chérie/ Combats avec tes défenseurs“… The whisper was bringing a joy to his face, while his finger kept the rhythm tapping on the table.
The Anthem of France can be heard now too, when the the blue skies over Paris is turning violet from the terror. It is a cry of Freedom. A man may die, maybe a hundred, maybe a thousand, but Liberty will never be machine-gunned down. Europe learned Freedom on the fiery rhythm of the Marseillaise. Now with this magnificent tune will come the sign of battle against the tyranny of evil and terror. A wounded France raises her banners. She is raising her banners for us too . For Freedom is the homeland of us all.
Raise up your Heart, France! Listen to your Anthem: is is the beat of your undefeated heart!
(Translated from viorelilisoi.ro . Gilles Godefroy and Lionel Cuille, this is my little way of saying Nous sommes avec vous! – Dan Cazacu)
1 comments