Ora 7.45. O cârciumioară sordidă dintr-o piață periferică. La marginea Galațiului și, deci, a țării. Cea mai estică piață din Uniunea Europeană.
Doi tineri în fața mea, la bar.
Primul scoate un teanc de bancnote de 50 de lei și începe să le numere. Barmanița îl întreabă ce dorește. El îi face semn cu degetul să aștepte. Continuă să-și numere banii. Numără, numără. Trag cu coada ochiului și număr odată cu el. Are peste 5000 de lei.
– O cafea! comandă el in sfârșit.
– Lavazza, la 3 lei, sau Alfreo, la doi lei?
– La doi lei.
Alege două hârtii de un leu din teancul de bani. Plătește fix, bagă șomoiogul in buzunar și iese pe terasă.
Următorul:
– O ciorbă de burtă.
– După 10 e gata ciorba de burtă.
– Atunci dați-mi doi mici.
– Mai târziu micii.
– Hm… Atunci dați-mi o vodcă.
– Mică sau mare?
– Mare.
– De care?
– Nu contează.
Romania.
Piață.
Băieți.
