Aflu cu bucurie că amicul Bogdan Băianu organizează la Iași o fastuoasă întâlnire cu regina-mamă a gastronomiei românești, prima carte de bucate cunoscută la noi: „Rețete cercate de bucate, prăjituri și alte trebi gospodărești”, de Mihail Kogălniceanu și Costache Negruzzi. Da, acești iluștri cărturari știau să prețuiască o masă bună și n-au ezitat să pună pe hârtie înțelepciunea lor culinară. În felul ăsta putem ști noi, acum, ce mâncau boierii pe vremea când nu existau E-uri, conserve, fast-food sau alte marafeturi otrăvicioase.
Ce se-ntâmplă? Câțiva pasionați de cultură și friptură, largi la minte, tari în gură, au chemat un bucătar iscusit și l-au pus să mute rețetele din carte în străchini, să înfulece poporul bucate ighemonicoase, după rețepturi de pe vremea stră-stră-stră-stră-bunicii. Ideea de mâncare „ca pe vremea bunicii” a fost deja compromisă, așa că trebuie să mergem mult înapoi, multiplu de stră-, în Arcadia cuhniilor.
Așadar, se vor aduna vreo 60 de persoane (deci nu poporul, nu mulți și flămânzi, cum fals am afirmat mai sus) și vor citi cu limba cele mai gustoase file din carte: supă de raci, frigănele cu crieri, limbă cu sardele, răcituri cu cap de vițel, babe opărite, scoarță de migdale și tocmagi împărătești. La cum sună, eu cred că se vor mânca și coperțile, și erata, și colofonul, și ISBN-ul, tot-tot-tot.
Lectura publică, direct din farfurie, va avea loc la Muzeul memorial „Poni-Cernătescu” din Iași, pe 19 septembrie, de la ora la ora 10. Sunt admiși numai mâncăii avizi de cultură și care în prealabil au plătit un bilet de 120 de lei. De banii ăștia pot să mănânce din toate felurile cât pot, până-i ia salvarea sau Academia.
Rezervări, aici și la telefon 0740. 025. 216 – răspunde chiar Bogdan Băianu, ziceți-i că veniți din partea mea și poate vă dă o babă opărită în plus. (N-am mâncat niciodată babe opărite, ci, dimpotrivă, ele m-au mâncat pe mine, și tare-aș fi curios să aflu ce gust au.)
Am fost invitat și eu la ospăț, știut fiind că sunt un gurmand, dar și un patriot, ca să nu mai zic că mai deschid și câte-o carte din când în când, însă tocmai am plecat din Iași, ghiftuit după o lansare de carte bine susținută culinar, și mi-e greu să mă întorc. Timpul mă strânge. Îmi ghiorăie inima de regrete.
Ofer invitația mea primului care cumpără cărți de-ale mele de la Editura GRI. E suficient s-o arătați la intrare și veți fi tratat boierește, vi se va oferi spre studiu tot ce a scos mai bun bucătarul din cartea iluștrilor noștri înaintași, Mișu și Costel (așa le veți spune după câteva pahare). Dacă v-au chinuit Kogălniceanu și Negruzzi în școală, acum e timpul să vă răzbunați, trageți cu dinții de ei!
Deșteaptă-te, române, nu mai mânca ca prostul*, ci vezi că se întâmplă chiar lângă tine superbe, delicioase atingeri între haleală și cultură. Acolo să mergi! Cultură pe pâine să mânci!
* Dragă nazistule, în limba română cacofonia e nerecomandată, nu interzisă. Dacă sari acum pe mine să-mi spui că e greșit c-am scris așa, „nu mai mânca ca prostul”, când eu vreau tocmai să subliniez că e de cacao să mănânci rahaturi, atunci ești prost sau doar frustrat și vrei să te bagi în seamă cățărându-te pe frumoasa mea cacofonie. „Frumoasa mea cacofonie” e un oximoron, nazistule!
1 comments
Sincer, după așa o descriere, sună tentantă literatura insă mai mult ”potolul”. Mi-a plăcut enorm de mult afirmația: ”N-am mâncat niciodată babe opărite, ci, dimpotrivă, ele m-au mâncat pe mine, și tare-aș fi curios să aflu ce gust au.”