Fotografii de ELENA ILUȚĂ |
Fotografii de ELENA ILUȚĂ |
Introdu termenii de căutare și apasă Enter
Acest site utilizează cookie-uri pentru a vă oferi cea mai bună experiență de utilizare posibilă. Informațiile cookie sunt stocate în browserul dvs. și efectuează funcții precum recunoașterea dvs. atunci când vă întoarceți pe site-ul nostru și ajutând echipa noastră să înțeleagă ce secțiuni ale site-ului le găsiți cele mai interesante și mai utile. Puteți ajusta toate setările cookie-ului prin navigarea filelor din partea stângă.
Cookie-urile strict necesar trebuie să fie activate tot timpul, astfel îți putem salva preferințele pentru setările cookie-urilor.
Dacă dezactivezi aceste cookie-uri, nu vom putea să-ți salvăm preferințele. Aceasta înseamnă că de fiecare dată când vizitezi acest site va trebui să activezi sau să dezactivezi cookie-urile din nou.
1. Politica de utilizare cookie-uri și tehnologii similare
Această politică se referă la cookie-urile și la tehnologiile similare folosite, după caz, în website-urile și aplicațiile operate de Asociația GRUPUL REPORTERILOR INDEPENDENȚI cu sediul social în București, Str. Partizanilor 4, Bloc M3, Sc. A, Et. 8, Ap. 34, Sector 6, București, 060927 (denumită în continuare viorelilisoi.ro).
Cookie-urile sunt folosite pentru următoarele scopuri:
de funcționare a site-ului,
de analiză a comportamentului vizitatorilor site-ului,
pentru publicitate.
Această politică se completează cu politica viorelilisoi.ro cu privire la protecția datelor personale în general pe care o puteți găsi aici și cu Termenii și Condițiile site-ului pe care le puteți găsi aici, pe care vă încurajăm să le citiți, acestea incluzând informații suplimentare utile, inclusiv cu privire la responsabilul viorelilisoi.ro pentru protecția datelor personale, toate scopurile prelucrărilor de date de către viorelilisoi.ro, drepturile dumneavoastră, precum și excepțiile și limitele acestora etc.
Protecția corespunzătoare a datelor cu caracter personal este un obiectiv important pentru viorelilisoi.ro. Dorința noastră este să fim cât mai clari și transparenți cu privire la abordarea viorelilisoi.ro în materie. Pentru orice întrebare, vă rugăm să ne contactați la gri.press@yahoo.com
2. Ce sunt cookie-urile?
Cookie-ul este un fișier de mici dimensiuni, format din litere și numere, care va fi stocat pe computerul, terminalul mobil sau alte echipamente ale unui utilizator de pe care se accesează internetul. Cookie-ul este instalat prin solicitarea emisă de către terminalul utilizatorului către un server viorelilisoi.ro sau către un server al unei terțe părți.
3. La ce sunt folosite cookie-urile?
Aceste fișiere fac posibilă în principal recunoașterea terminalului utilizatorului și prezentarea conținutului într-un mod relevant, adaptat preferințelor utilizatorului.
Cookie-urile asigură utilizatorilor o experiență plăcută de navigare și susțin eforturile viorelilisoi.ro pentru a oferi servicii mai adaptate utilizatorilor, ex: – preferințele în materie de confidențialitate online, coșul de cumpărături sau publicitate relevantă. De asemenea, sunt utilizate în pregătirea unor statistici anonime agregate care ne ajută să înțelegem cum un utilizator beneficiază de paginile noastre de internet, permițându-ne îmbunătățirea structurii și conținutului lor, fără a permite identificarea personală a utilizatorului.
4. Ce cookie-uri folosim?
Folosim două tipuri de cookie-uri: per sesiune și fixe. Cookie-urile per sesiune sunt fișiere temporare ce rămân în terminalul utilizatorului până la terminarea sesiunii sau închiderea aplicației. Cookie-urile fixe rămân pe terminalul utilizatorului pe o perioadă determinată de parametrii cookie-ului sau până sunt șterse manual de utilizator.
5. Cum sunt folosite cookie-urile de către acest site?
O vizită pe acest site poate plasa următoarele tipuri de cookie-uri:
cookie-uri strict necesare pentru funcționarea site-ului
cookie-uri de analiză
cookie-uri pentru publicitate
Cookie-urile și/sau tehnologiile similare strict necesare sunt esențiale pentru buna funcționare a site-ului, fiind setate pe dispozitivul dumneavoastră la accesarea site-ului sau în urma acțiunilor efectuate în site, după caz. Puteți seta browser-ul dumneavoastră pentru a bloca cookie-urile, însă în acest caz anumite secțiuni ale site-ului nu vor funcționa corect.
6. Conțin cookie-urile sau tehnologiile similare date personale?
Cookie-urile sau tehnologiile similare în sine nu solicită informații cu caracter personal pentru a putea fi utilizate și, în multe cazuri, nici nu identifică personal utilizatorii de internet. Există însă situații când datele personale pot fi colectate prin utilizarea cookie-urilor pentru a facilita anumite funcționalități pentru utilizator sau pentru a oferi utilizatorului o experiență mai adaptată preferințelor sale. Astfel de date sunt criptate într-un mod care face imposibil accesul persoanelor neautorizate la ele.
Ce sunt tehnologiile similare?
Există alte tehnologii care pot fi utilizate în aceleași scopuri precum cookie-urile.
viorelilisoi.ro utilizează ca tehnologie similară Local Storage.
7. Blocare cookie-uri
În cazul în care doriți sa blocați cookie-urile, unele funcționalități ale site‑ului vor fi oprite, iar acest lucru poate genera anumite disfuncționalități sau erori în folosirea site-ului nostru. De exemplu, blocarea cookie-urilor vă poate împiedica să:
• cumpărați online
• vă autentificați în contul dumneavoastră
În cazul în care ești de acord cu aceste limitări și dorești să blochezi cookie-urile, urmează instrucțiunile de mai jos:
Cele mai multe browsere sunt setate implicit să accepte cookie-uri, dar aveți posibilitatea să modificați setările pentru a bloca unele sau toate cookie-urile.
Alege browser-ul tău din lista de mai jos pentru a afișa instrucțiunile pe care trebuie să le parcurgeți după deschiderea browser-ului.
Link-urile de mai sus nu aparțin unor site-uri si viorelilisoi.ro nu este responsabil de conținutul acestora.
Dacă doriți să aflați mai multe informații despre cookie-uri și la ce sunt utilizate, recomandăm următoarele linkuri:
Microsoft Cookies guide
All About Cookies
Your Online Choices
Tabelul de mai jos descrie fiecare cookie utilizat pe website, inclusiv rolul acestuia. Nu vom utiliza aceste cookie-uri în alte moduri decât cele indicate în prezenta Politică de utilizare cookie-uri.
Dacă doriți să aflați mai multe informații despre cookie-uri și la ce sunt utilizate, recomandăm următoarele linkuri:
Microsoft Cookies guide
All About Cookies
Your Online Choices
Tabelul de mai jos descrie fiecare cookie utilizat pe website, inclusiv rolul acestuia. Nu vom utiliza aceste cookie-uri în alte moduri decât cele indicate în prezenta Politică de utilizare cookie-uri.
Denumire cookie | Categorie | Tip | Scop | Durata |
---|---|---|---|---|
cookie_notice_accepte | Funcționalitate | Permanent | Utilizat pentru a determina daca exista suport pentru cookies | 1 an |
wordpress_logged_in_xxx | Funcționalitate | Permanent | Utilizat pentru a ține utilizatorul logat | 14 zile |
wordpress_sec_xxx | Funcționalitate | Permanent | Utilizat pentru a păstra detaliile de autenticare | 1 an |
wp-settings-time-x, wp-settings-x |
Funcționalitate | Permanent | Utilizat pentru a personaliza interfata | 1 an |
wfwaf-authcookie-xxx | Funcționalitate | Permanent | Utilizat pentru a securiza site-ul | 1 an |
wc_cart_created, wc_fragments_xxx wc_cart_hash_xxx |
Funcționalitate | Sesiune | Utilizat pentru a păstra produsele din coșul unui vizitator | 12 ore |
wp_woocommerce_session_ | Funcționalitate | Permanent | Utilizat pentru a păstra produsele din coșul unui vizitator | 2 zile |
comment_author_xxx, comment_author_email_xxx, comment_author_url_xxx |
Funcționalitate | Permanent | Utilizat pentru a păstra detaliile folosite pentru comentarii | 1 an |
_icl_current_language | Funcționalitate | Permanent | Utilizat pentru a păstra limba selectata | 1 zi |
32 comments
Fifi, care nu era o lady, ci doar o bijuterie de pisică iubăreață, neobișnuit de cuminte, a murit la 15 ani, de cancer, privindu-mă în ochi.
Era prin octombrie 2009, și plîng și-acum la simpla aducere aminte.
Am văzut cum se zbate să mai trăiescă măcar o secundă, o sutime, o miime – știind că pierde. Am văzut cum i s-a stins lumina.
Poate nu întîmplător, după o lună-două am făcut infarct și am experimentat pe propria-mi piele cum e să ți se stingă lumina. Privirii, conștiinței de sine, existenței. De mai multe ori.
Totuși, nu experiența mea, ci moartea lui Fifi m-a impresionat mai tare.
Acum am un stent și o altă pisică. Ce-o fi, o fi.
Dar am învățat și niște chestii anterior incerte pentru mine. Multe, dintr-o experiență scurtă, dar intensă.
1. Dumnezeu nu există. Într-un fel – logic – o știam deja; atunci/acum am și simțit-o, la mai multe niveluri. Păcat, pentru că mi-ar fi plăcut să fie.
2. Pisici, cîini, canari, hamsteri – nu contează ce forme îmbracă; sînt vieți care ni se încredințează nouă și trebuie respectate. Să le dăm cel puțin cît și ce ne dau și ele nouă.
3. Superioritatea noastră, a oamenilor, e doar o închipuire jenantă. Sînt multe animale mai bune decît noi.
4. Tot ce spun e doar părerea mea, subiectivă; nu pretind că știu tot – se prea poate să mă înșel și-s dispus să aud contraargimente.
5. Iubesc omenirea pe ansamblu, dar apreciez foarte puține persoane
Scuzați divagația… 🙂
Viorel, ai legătura.
Interesant vladoots!
Poti sa dezvolti mai mult idea cu “Dumnezeu nu exista”! Ce te-a facut sa. ajungi la ac concluzie?
Logic,matematic vorbind,Dunezeu nu exista,…Exista insa un spirit universal factor de viata ,in care cred multi si..EL ESTE,..MINUNEA CARE UNESTE POZITIV.,pe toti cei ce cred in bine si frumos,….La buna revedere,…dincolo de marginile Universului,..!
De ce ar face-o, ma rog? Cine dracu te crezi ca sa ceri imperativ unui om sa isi justifice o afirmatie legata de (ne)credinta personala? Vezi-ti de treaba, nu te mai baga in suflete chinuite de viata si de iubiri pierdute, nu ai ce cauta acolo, un minim bun simt te-ar fi retinut de mult.
Ateismul comunist in care si-a format personalitatea.
Cred ca e cel mai frumos text despre o pisica pe care l-am citit, si rezonez total cu tot ce ai scris aici. Poate ca nimic nu ne defineste mai bine sau nimic nu ne arata mai clar decit felul cum traim relatia cu animalul de casa. Aceasta poveste spune despre tine cit o (auto)biografie de o mie de pagini. Mai ales despre curajul tau de a o scrie si despre curajul tau in general.
Foarte frumos, si asa e tot ce ai scris acolo. Pisica mea de nici 6 luni, Caty, ma invata in fiecare zi cate ceva. Copilaria mi-a fost acompaniata de hamsteri, o pisica si un pisoi, dar cel mai mult am crescut alaturi de Lizi, o pisica birmaneza, ca Aglaia. Si astazi ne aducem aminte de diverse ipostaze ale lui Lizi. Iar Caty imi lumineaza acum fiecare dimineata, cand vine sa ma trezeasca pe mine, vesnic intarziata, foarte finut, caci se aseaza langa umerii mei si toarce lin. Asa ma trezesc eu in fiecare dimineata. Si mi-e asa drag de ea! Poate de la animalutele pe care le avem langa noi putem invata despre devotament si dragoste fara a cere ceva in schimb mai mult decat de la semenii nostri. Ma duc acasa acum, la Caty meu 🙂 Sa aveti un Paste fericit!
Felicitari!!!nu am mai citit demult ceva atat de frumos,am ras si plans deopotriva,pisoiul meu Dl.Benjamin implineste 16 ani in vara asta…siam regasit in textul tau,momente identice cu cele traite de tine si Aglaita….multi ani frumosi inainte sa aveti…
Aglaita are un stapan minunat! … de fapt nu stapan, ci prieten.
asa i ANA !nu le suntem nici stapani ,nici sclavi suntem doar prietenii lor .am pisicuta in casa ( am gasit o pe strada ) si e de o inteligenta rara ,cand ma uit in ochii ei imi vine sa plang cand o vad asa de desteapta .daca nu aud ceasul dimineata vine langa mine in pat si ma impinge cu boticul pe la nas sau ma prinde cu dintisorii de barba !
Ca stapana, mama, prietena sau cum vreti sa-mi spuneti a unei birmaneze de 16 ani, empatizez cu fondul. Ca jurnalist, admir forma. Ca om, ma sfasie aceleasi temeri, aceleasi duiosii. Felicitari pentru text – superb! – si-o mangaiere tandra pentru frumoasa dumneavoastra cu ochii albastri care m-a facut s-o iau in brate si s-o sarut apasat, ca din senin, pe frumoasa mea.
Ce sa mai zic… Ca imi plac pisicile as minti, iar cateaua mea s-ar simti tradata. Si eu nu sunt un tradator. Ca il pretuiesc si iubesc pe dl Ilisoi, fereasca Domnul sa vada nevasta-mea rindurile de fata, dar asta o stie pina si ciinele blocului. Si eu mi-am pierdut nevasta, dupa ce am citit ,,Bormasina” si am dat in damblaua scrisului: de atunci fereasca sfintul sa ma vada in fata calculatorului scriind. In fata destinului implacabil, armonie conjugala sau divort iminent, am fost nevoit sa renunt, dupa numai doua luni, la o fulminanta cariera scriitoriceasca. De atunci sunt un zombi pentru ea, dar si dinsa pentru mine! Cind sunt la calculator suntem ca (!) ciinele si pisica! Dar m-a razbunat cateaua: acum vreo doua saptamini a insfacat-o de mina de a zacut 10 zile-n spital! M-am simtit profund razbunat! Dar natia romana a mai avut parte de deziluzii, a se vedea cazul Segarceanu si Mutu, asa ca n-as fi eu singurul ratat din tara asta. Despre copii ce sa mai zic: am doi, multumesc de urari, sa va traiasca si ai d-voastra, si sa fie mai fericiti si sanatosi ca noi: unul e la Barcelona, unde vrei nu vrei daca nu dai de Messi dai de Guardiola, iar celalalt la Londra unde sta la taclale si sprituri, cred, cu alde ,,Secspir” si printul Charles. Asa ca domnule Ilisoi vreti nu vreti, vrem nu vrem, puii, mai devreme sau mai tirziu isi cam iau zborul…Ca asta e rostul lor, sa zboare… Asemenea zmeelor din copilaria noastra, cred ca ati facut si d-vostra asa ceva, noi trebuind doar sa tinem bine sfoara in mina . Desi, in ultima vreme, sfoara e de prosta calitate, e cam subtire, si mai cedeaza uneori… Iar sfoara mea s-a rupt demult…Si daca imi e ingaduit, in final, o ultima incercare de impacare, pentru ca sufletul imi zice ca sunteti suparat pe mine. Desi, daca m-ati cunoaste, ati vedea ca sunt ultimul om pe care ati putea sa fiti suparat. SARBATORI FERICITE d-voastra, si multa sanatate doamnei Aglaia!
Mandeo, de unde ai scos-o pe asta cu supararea? Cum sa fiu suparat? De ce?
Va multumesc tuturor pentru aprecieri si pentru gandurile bune! Un cititor e cealalta jumatate a autorului. Aprecierea voastra ma implineste si ma onoreaza.
Asa mi s-a parut mie… La citeva comentarii nu mi-ati raspuns… Am crezut ca, vrind sa fiu spiritual, am sarit calul. Mi s-a mai intimplat, de, un biet strungar invatat mai mult cu ,,fiarele” si nu prea deprins cu relatiile interumane… Sunt cel mai fericit om din lume! Asta v-o doresc, din toata inima, si d-voastra!
probabil nu era nimc de raspuns
Este minunat ceea ce ati scris fiecare dintre voi,fiind in cea mai mare parte barbati,la mine este invers:am un motan care in aceasta vara face 6 ani si fara de care n-as avea o existenta pe deplin multumita,dar care este putin ostracizat si alungat de sotul meu(deh,meteahna geloziei!).Este unul dintre cei multi,am avut mai multe pisici in ultima perioada de timp si stiu foarte bine ce inseamna sa-ti moara,fie fie de boala ,fie otravita,fie sa nu se mai intoarca acasa,de fiecare data se intampla acelasi dezastru:nu stii cum vei supravietui tristetii covarsitoare pierderii ireparabile a celui mai bun prieten!Acum motanul pe care-l am este castrat,caci am incercat si acest lucru,pentru a nu mai pleca din casa si a nu mai supus junglei de afar,desi nici asa nu stiu daca nu l-am condamnat tinandu-l numai in casa,dar cu mine se simte fericit si ocrotit,iar eu simt cum imi da atunci cand am cea mai mare nevoie din magnetismul lui pentru a putea suporta viata.
Asa e ,ei sunt cei mai buni prieteni,ne iubesc neconditionat,iar noi trebuie sa facem totul pentru ei pentru a le merita prietenia atata timp cat sunt pe acest pamant,caci ei ne insenineaza si zilele si noptile!
Impresionant!
Mi-as dori ca tot mai multi posesori de animale sa gandeasca si sa simta ca dvs.
Multa sanatate Aglaitei si multi ani impreuna de aici inainte! 🙂
Va multumesc.
Sunteti minunat dar de fapt aveti un suflet minunat si citindu-va randurile am simtit bucurie cu durere , tristete cu zambete dar mai presus de astea am simtit IUBIRE . Permiteti-mi sa ma inclin in fata Dvs .
Multumesc.
Superb! Mangaiati-o din partea mea pe minunea dvs cu ochii de cer senin! Am si eu o birmaneza, care implineste 13 ani, si am simtit fiecare cuvintel de mai sus. Pentru asta va multumesc, si va doresc multi ani impreuna in continuare!
am plâns. am recitit. iar am plâns. cine nu cunoaşte iubirea unei pisici faţă de omul de lângă ea, nu poate înţelege…
am plâns mai cu seamă căci ştiu cum este sfârşitul poveştii. ştiu cum sunt datoriile şi împrumuturile pe care alţii nu le-ar face, nu le găsesc rostul. şi ştiu cât de plină este această iubire.
felicitări. un text cum rar mi-a fost dat să citesc în ultima vreme…
Impresionant text . Mi-am regasit in el toate trairile , emotiile si durerea ultimelor doua luni in care am fost alaturi de pisica mea draga si pe care din pacate nu am mai putut-o salva !
Multumesc Viorel !
Sa va traiasca frumusetile pisicesti! Multi ani intregii familii si multa sanatate Aglaitei! Ar trebui sa scrieti o carticica despre ea.
Am ales textul asta ca pe o odihna. N-am gresit.
Ce bine ca sunt aici toate povestile astea… odata descoperite, nu poti sa nu revii la ele. N-ai cum.
Atat de frumos e scris ca… parca iti doresti sa devii mâță… 🙂
(am luat din literele autorului, le-am imprumutat numai, ca nu le am pe astea la mine).
toate pisicile pe care le-am avut nu erau ale mele. Au fost ale parintilor mei cazate in casa bunicilor si am avut pana si una mostenita de la bunici singura mai longeviva (mascul) altfel s-ar putea spune ca pisicile mele nu prea dureaza. Nici cu cateluşa mea cea iubitoare nu am avut prea mult noroc, nu mai trebuie sa faca pui desi mai bine traia cu pilule anticonceptionale nu stiu de ce oi fi incetat sa i le dau la un moment dat oricum era bine cu ea vie
Ce frumos ai spus. Mi-au dat lacrimile…
Lasand tristetea la oparte, eu am… 4 porcusori de guinea. :)) Am inceput cu doi, sotul a mai adus doi in casa saptamana trecuta. Desi credeam la inceput ca ei nu lasa par, m-am convins repede ca o mare parte din blana lor vine cu mine la munca.
Fix in aceste momente, unul din ei se uita acuzator la mine: stau pe net, in loc sa il mangai pe el.
Salutare Maistre…,
Uitându-mă prin scrierile matale, mi-am amintit că acest articol a fost primul citit…și eu find un mare iubitor de pisicuțe.
M-am abonat și citesc tot ce primesc…
De Cronicile unui bărbat (ce am apucat să citesc primele două volume din cele trei )…nu m-am bucurat prea mult.
Volumele…și toate cărțile…și totul, a fost mistuit de incendiul ce mi-a ars garsoniera pe 17 aprilie 2019.
Noroc cu pisicuțele…cei doi motani că nu erau acasa. Doar eu am reușit să mă salvez…
Totul de la un nenorocit de încărcător de la o tabletă…
Asta e…încet…am să-mi revin.
O zi bună acolo la matale…
Să ne trăiești că ne mai descrețești frunțile…
Doamne-ajută!