Iubito, n-am mai mers de mult cu trenul
Și tare-aș vrea să scriu iar un poem,
Ca-n ultima călătorie, dar mă tem
Că n-or să-ți placă tema, ritmul, genul…
Ca să nu faci la poezie nazuri,
Prefer să dorm și să visez la noapte
Că pun culori cu mâna, la macazuri,
În părul tău decolorat de șoapte.
Mă va trezi, când voi ajunge, nașul:
– Hai, scoală, nenea, mergi și vezi orașul.
1 comments
„In parul tau decolorat de soapte”…. atat de frumos incat m-a trimis direct in paradis, apoi in iad si inapoi in paradis… specialitatea casei… 🙂