Toamna-și aleargă vulpile prin oraș,
plouă cu frunze peste strada murdară,
îndrăgostiți în haine civile fumează
sub poarta Cetății aceeași țigară.
Sunt frunze-n oraș și plouă cu frunze,
de galbenul toamnei ochiul se sfarmă,
cerul, deasupra, e-nchis cu un lacăt.
Sunt frunze aiurea, sunt frunze-n cazarmă
Și nu vine nimeni, nimeni să-mi lege
lanțuri de nalbă la genunchi și la gât,
tristețea foșnește ca frunza sub talpă,
orașul e galben, e ud și-i urât.
E toamnă profundă, sfârșitu-i aproape,
se-așteaptă ceva să se-ntâmple…
Ies iarăși soldații să măture parcul
și frunze le cresc pe mâini și pe tâmple.
(Alba Iulia, octombrie 1986)
3 comments
Bună ziua și bun gând ! Așa încep mai toate conversațiile mele pe whattsap ! Mesajele de felicitare și urări pe care le trimit celor câțiva- cel mult 20 prieteni și rubedenii și celor mai mulți prieteni ” virtuali” &colaboratori sunt –pe cuvântul meu de onoare–personalizate în proporție de cel puțin 50% !
Detest mesajele șablon, calde la suprafața dar reci,fade în conținut pe care aceleași rubedenii, prieteni, colaboratori mi le trimit
Cde 2-3 ori pe an ! Deși i am prevenit că nu mi plac, deși le răspund pe numele mic și pomenind amintiri comune, cu prima ocazie îmi redirecționează, distribuie : lumina caldă a invierii/ nașterii; spiritul sărbătorilor și încă o pleiadă de truisme stupide !
Frunze, semne, premoniţie, lucruri pe care doar cei care au trăit atunci le pot înţlege ( probabil ).
Imi plac frunzele galbene…sub vant, sub burniță…