Am văzut pe Facebook, la hâtrul meu amic Daniel Sandu, o frumoasă doamnă făcând teoria curului; îi zice pe nume, românește, cu o voce frumoasă, cu frazare elegantă, accent parizian, ceea ce-i dă filmulețului un plus de savoare. Inspirat de această prezență agreabilă, mă simt tentat de un pic de filosofie, gen sentimentul românesc al curului. Dar până atunci mai adaug câteva expresii, nepomenite în expozeul frumoasei doamne, și vă provoc și pe voi: ce alte expresii curistice mai știți sau puteți construi? Hai să facem suta! Dar urmăriți întâi filmulețul (click pe imagine).
- A pune curul la treabă – a se apuca de lucru; a munci efectiv, nu doar a da indicații.
- A-și rupe curul muncind – a munci foarte mult, până la epuizare.
- A se rupe în cur – a se da mare, a se lăuda exagerat.
- A fi cu curul în două luntrii – a ezita între două opțiuni; a nu se hotărî.
- A avea curul mare – a fi leneș; a nu se ridica de pe scaun, a se crede mai important decât este.
- A-i arde cuiva curul – a fi nerăbdător, a avea o problemă urgentă.
- A umbla cu curul gol – a fi sărac lipit pământului.
- A se întoarce cu curul – a ignora, a trata cu dispreț.
- A-și băga curul (în ceva) – a se amesteca unde nu-i treaba lui.
- A se băga în curul cuiva – a fi prea insistent, a cere atenție în mod exagerat.
- A-i merge cuiva curul – a-i merge bine norocul, a scăpa din situații dificile.
- A sta cu curul pe ceva – a ține pentru sine ceva ce ar trebui împărțit.
- A avea curul prins – a fi șantajabil, a avea ceva compromițător.
- A-i cânta cineva la cur – a-l linguși exagerat.
- A-i scoate cuiva curul pe geam – a-l da afară, a-l umili.
- A fi cu curul pe butelie – a fi în pericol, într-o situație tensionată.
- A-și acoperi curul – a se proteja, a evita răspunderea.
- A-și salva curul – a scăpa personal dintr-o încurcătură.
- A-l durea în cur (de ceva) – a fi complet nepăsător.
- A o da de gard cu curul – a strica ceva din nepricepere.
- A fi cu curul în sus – a fi învins, prăbușit, nervos.
- A o lua în cur – a fi păcălit, tras pe sfoară.
- A rămâne cu curul în drum – a rămâne fără nimic după o pierdere.
- A-și pune curul la bătaie – a risca ceva personal.
- A se duce de cur – a se strica de tot (despre ceva).
- A i se vedea curul – a-și da arama pe față, a fi prins cu fapta rușinoasă.
- A se șterge la cur cu (ceva) – a disprețui o regulă, un sfat, o lege.
- A-și rupe curul în figuri – a se strădui prea tare să pară interesant sau important.
- A se scărpina la cur cu mâna altuia – a profita de efortul altuia, a nu face nimic personal.
- A-și păzi curul – a fi precaut, a avea grijă să nu fie prins cu ceva.
- A se spăla pe cur cu (cineva/ceva) – a disprețui complet, a trata cu batjocură.
- A se suge de cur – a fi lingușitor, slugarnic.
- A-i pupa cuiva curul – a-l linguși, a-l peria pentru avantaje.
- A-i râde cuiva curul – a se bucura insolent de necazul altuia.
- A se scula cu curul înainte – a fi prost dispus de dimineață.
- A avea cur de fier – a rezista mult timp pe scaun sau într-o situație neplăcută.
- A-i face cuiva vânt în cur – a-l alunga, a scăpa de el.
- A da cu curul în gard – a greși grav, a strica ceva.
- A-i suge curul (cuiva) – a-l linguși grosolan, fără rușine.
- A i se lipi curul de scaun – a nu se ridica, a sta toată ziua, a fi comod.
- A avea curul subțire – a fi fricos, lipsit de curaj.
- A-i miroși cuiva curul – a-l urmări servil, a-i face pe plac oricum.
- A avea curul strâmt – a fi timid, sperios, neîndrăzneț.
- A se rupe curul de râs – a râde foarte tare, necontrolat.
- A-i umbla gura mai repede decât curul – a vorbi mult fără să facă nimic.
- A o da pe cur – a cădea; a eșua spectaculos.
- A-și arde curul – a suporta consecințele propriei greșeli.
- A avea cur de om – a fi curajos (rural, rar).
- A-și pune curul la drum – a pleca undeva, de obicei fără chef.
- A da din cur ca rața – a merge legănat sau caraghios.
- A face din cur steag – a trece brusc de la o tabără la alta, a se lepăda de convingeri.
- A se uita cu coada curului – a privi peste umăr, cu dispreț sau suspiciune.
- A-și scoate curul la aer – a ieși afară, a se mișca după multă ședere.
- A-și mângâia curul – a se lăuda singur, a se complăcea în propriile merite.
- A da cu curul de pământ (cu cineva) – a-l bate, a-l umili sau a-l învinge complet.
- A se da cu curul de pământ – a protesta teatral, a face crize ca un copil.
- A avea cur de aur – a fi foarte norocos, a scăpa din orice.
- A-și pune curul pe oala fierbinte – a se băga unde nu trebuie, a suferi consecințele.
- A se face de curul lumii – a se face de râs în fața tuturor.
- A-i umbla curul după necaz – a căuta probleme, a fi certăreț sau provocator.
- A-i scoate cuiva curul prin gură – a-l chinui foarte tare (fizic sau moral); a-i reproșa ceva.
- A se întoarce curul de la noroc – a avea ghinion brusc după o perioadă bună.
- Cur de fier – se spune despre o femeie infatigabilă sexual, rezistentă la tăvăleală.
- Capul face, curul trage – a suporta consecințele unor decizii nepotrivite.
- Capul face, curul trage – cei care decid nu sunt cei care duc greul.
- Gura bate curul – cine vorbește prea mult ajunge să suporte consecințele.
- Curul ține minte ce face gura – greșelile rostite cu limba se plătesc cu fapta.
- Cine-și păzește curul, nu se arde – prudența te scapă de necazuri.
- Unde mănâncă gura, lucrează și curul – totul are un preț, chiar și plăcerea.
- Curul nu minte – adevărul iese la iveală prin fapte, nu vorbe.
- Nu poți sta cu curul în două luntrii – nu poți fi în două părți deodată.
- Curul strâns, viața lungă – cine e precaut trăiește mai mult (glumă pe seama fricii).
- Curul mare, mintea mică – ironie la adresa celor leneși sau fuduli.
- Cine-și vinde curul, își pierde sufletul – despre prostituție morală sau trădare.
- De la cap se-mpute peștele, dar de la cur pute omul – combinație populară de sarcasm și adevăr despre corupție și murdărie morală.
- Curul nu are urechi, dar simte tot – faptele au urmări chiar dacă te prefaci că nu știi.
- Fiecare cu curul lui – fiecare își duce propriile păcate sau consecințe.
- Unde-s mulți, curul nu se cunoaște – responsabilitatea se diluează în mulțime.
- S-a fript la cur și suflă și-n iaurt – cine s-a ars o dată e mai precaut.
- Curul gol nu minte – sărăcia e sinceră; adevărul se vede când n-ai ce ascunde.
- Curul flămând nu cântă – nu poți filozofa pe stomacul gol.
- Curul e prost, dar ține minte – omul uită vorbele, dar nu uită rușinea sau pedeapsa.
- Curul, frate cu norocul – uneori scapă cine nu merită, doar din întâmplare.
- Din curul gol nu iese nimic bun – fără muncă nu iese rezultat.
- A sta cu curul pe tânjală – a lenevi, a nu face nimic.
- A sta cur în cur – a sta înghesuit; a fi vecini.
- A da la cur – a bate; a întreține relații sexuale.
- A avea muci la cur și căcat la nas – a nu-i conveni nimic, a fi tot timpul contra.
- În cur după ureche, în borta cea veche – un loc imposibil, nicăieri.
- A avea un băț în cur – a se purta foarte afectat.
- A-și bate curul (pentru ceva) – a se strădui din răsputeri.
- A sta cu curul (ca ) pe jar – a avea emoții, a fi panicat, a avea o teamă.
- O viață ai și-o bortă-n cur – fie ce-o fi; suntem toți muritori și imperfecți, oricât ne-am preface.
- A-i țâțâi curul cuiva – a-i fi frică de ceva.
Autorul nu scrie fără cafea.
Susține acest viciu!
Susține acest viciu!
