 |
| Fotografie de ELENA ILUȚĂ |
Mama şi tata sunt morţi,
toţi sfătuitorii s-au dus naibii
cu toate neamurile lor,
aşa că putem să zvârlim cu pocnitori
toţi sfătuitorii s-au dus naibii
cu toate neamurile lor,
aşa că putem să zvârlim cu pocnitori
în crăpătura căciulilor de miel
și să dăm flegme pe tablourile
și să dăm flegme pe tablourile
agățate în câte un zâmbet
osificat.
Hai să o facem,
dacă tot suntem aici!
Hai să le împărţim
Hai să o facem,
dacă tot suntem aici!
Hai să le împărţim
tartine cu gust de lanţ,
să le arătăm fețele noastre uneori luminate
de sclipirile alcoolurilor pline de întrebări,
uneori umbrite
de suferinţa învinşilor din cărţi.
Să-i lăsăm să se uite la noi
prin cerceii din buric ca prin
niște ocheane.
Să le dăm felii din inimile noastre
cu care îndrăznim să trăim.
Să le dăm rinichi compatibili,
să le dăm tot ce le pare refolosibil din noi,
numai să ne lase în pace.
Numai aşa vom putea să ne vedem de treabă.
Să le dăm rinichi compatibili,
să le dăm tot ce le pare refolosibil din noi,
numai să ne lase în pace.
Numai aşa vom putea să ne vedem de treabă.
Pentru că de asta suntem aici:
ca să dărâmăm ziduri,
ca să dărâmăm ziduri,
să cadă somnambulii de pe acoperișuri.
Și va fi atât de mult loc în oraș,
vom fi liberi să ne facem de cap,
să privim departe, tot mai departe
prin aerul încărcat de graffiti.
(Iași, 1995)
