Primele semne ale fricii de biciclete au fost semnalate la primăria Capitalei acum vreo șapte-opt ani, când aleșii noștri, cuprinși de panică, au hotărât că nu e voie cu bicicletele prin parcuri.
Însă cum primăria generală este izolată de cetățenii orașului nostru, frica de biciclete a stat acolo ani de zile în carantină, iar bicicletele și-au făcut de cap prin parcuri, nestingherite, până de curând, când, nimeni nu știe cum, ciclofobia a scăpat din sala de consiliu și a cuprins funcționărimea și mare parte din populație. Pericolul vine din capacitatea bicicletelor de a se năpusti cu viteză asupra bucureștenilor ieșiți la plimbare prin parcuri și de a-i face una cu pământul. Numai în parcuri, nu și pe trotuare, unde bicicliștii și pietonii umblă în devălmășie și n-a murit nimeni călcat de bicicletă.
Ca să scape de bicicliști, edilii noștri le-au pregătit anume câteva piste pe trotuare: cu gropi, denivelări, copaci netunși, cu obstacole și capcane de tot felul, numai bune să-și frângă oasele acești inamici călare pe fierătaniile lor periculoase. Se spera că așa vor putea fi stârpiți bicicliștii care scapă cu viață dintre mașini când îndrăznesc să pedaleze pe carosabil. Mașinile omoară anual peste 3000 de oameni în țara noastră și schilodesc alte zeci de mii și cu toate acestea nu s-a interzis circulația lor, ci, dimpotrivă, este încurajată prin programe guvernamentale. Fiindcă mașinile, în viteză sau parcate de-a curmezișul pistelor pentru biciclete, pot fi folosite ca arme redutabile împotriva ciclismului citadin.
De curând, văzând în parcul Izvor sute de biciclete nou-nouțe, una lângă alta, toate roșii ca Leta mea, mi-a venit să plâng de bucurie și să strig: “A fătat Leta!”. Dar tot atunci l-am zărit pe îndrăgitul Sorin Oprescu, primarul Capitalei, și mi-am dat seama că, de fapt, e vorba de o abilă mișcare tactică în războiul contra bicicliștilor: tocmai ca să scape de ei, li se ofereau biciclete gratis. “Luați-le și rupeți-vă gâtul prin oraș“, părea să spună primarul.
În fața acestor atacuri ale administrației locale, aproape o sută de bicicliști au ripostat eroic. S-au adunat într-o zi de pe bloguri, de pe forumuri, și au încercat să recucerească pașnic parcul IOR, păzit de polițiști comunitari și de agenți privați. Și n-au învins!
Teama că vor fi uciși de biciclete a pus stăpânire pe bucureșteni. Noi nu protestăm. Spiritul nostru mioritic ne îndeamnă să ne întindem pe asfalt, în fumul eșapamentelor, și să așteptăm cu resemnare o bicicletă laie, laie-bucălaie, de tot să ne taie, din cap la țurloaie…
(16 mai 2009, „Cotidianul”)
3 comments
E trist. E atit de trist, incit ma gindesc sa emigrez. Bicicleta mea draga, etate 60+, e buna pentru Zarnesti, dar nu si pentru Bucuresti. N-ai loc nici sa intorci 10 grade ghidonul…
Masina inseamna asa: benzina (cu taxe si accize incluse), taxe de inmatriculare/ radiere, asigurari (de tot neamul), vignete, piese auto si revizii, publicitate, asfaltari, amenzi samd. Gramezi de bani !!! Bicicleta ce produce ? E o forma de meschinarie si egoism mic-burghez de factura retrograda, zau asa !
Zicea Steve Jobs intr-un interviu ca a vazut un documentar la tv despre eficienta locomotiei vietuitoarelor de pe Pamant si condorul era cel mai shmecher, omul fiind undeva la o treime mai jos in clasament. Pentru ca omul e singura fiinta capabila sa utilizeze unelte create de el in scopul maririi performantelor, au calculat si eficienta locomotiei omului pe bicicleta. Incredibil, e cel mai eficient mod de deplasare prin forta proprie, utilizand cel mai eficient motor: fibra musculara.