Vreau să-i sărut mâna domnului primar general, Dr. Sorin Oprescu. Să i-o acopăr năvalnic cu sărutări, ca în filmele rusești, până îmi vor sângera buzele sau mă va opri poliția comunitară. Cum altfel aș putea să-i mulțumesc mai bine pentru că mi-a redat mândria de a fi locuitor al Bucureștiului?
Anul acesta, de Crăciun, domnul primar a ridicat Bucureștiul din mâl, din gropi, din duhoare, și l-a înscris nu o dată, ci de trei ori, la loc de cinste în Cartea Recordurilor: a adunat la un loc mai mulți moși Crăciun decât orice oraș de pe planeta asta, a făcut cel mai lung cârnat afumat și cel mai greu tort de fructe cu frișcă.
Arătând mulțimii diploma de la Guiness Book, domnul primar general a spus că toate acestea sunt “Pentru ca să marcăm în sfârșit ideea că Bucureștiul reprezintă ceva pentru Europa și pentru lume”. Europa și lumea întreagă au văzut, în zilele Crăciunului, o altă față a Bucureștiului. Și de acum putem spune că orașul nostru are, în sfârșit, un primar adevărat.
Ce cârnat a făcut Pache Protopoescu cât a fost primar? Dar Băsescu ce cârnat a făcut? Sau Videanu. Au făcut ei vreun tort? N-au fost în stare să facă nicio savarină. Ce să mai zicem de Ciorbea, de Lis, de Halaicu? Ei au înscris Bucureștiul în Cartea Rușinii, nu în Cartea Recordurilor.
În aceeași măsură trebuie să le fiu recunoscător și miilor de bucureșteni care au așteptat câte trei-patru ore la zero grade ca să apuce un cârnăcior sau o feliuță de tort. Și au mâncat tot, chiar și cârnații adunați de pe jos, ca să nu creadă Europa și lumea că am doborât recordurile cu niște produse false, necomestibile. Fără patriotismul bucureștenilor, mai ales al celor mai în vârstă, laurii recordurilor ar fi stat ofiliți și fără onoare pe fruntea mult încercatei noastre Capitale.
Când i-au fost înmânate domnului primar general diplomele acelea, am trăit momente înălțătoare. Nu le voi uita niciodată, chiar dacă n-a mai rămas nicio urmă de record pe-acolo: măturătorii au adunat și firimiturile de pe jos, imediat, iar vidanjorii au golit veceurile din Piața Constituției și le-au parfumat.
Mâine, cineva de oriunde din lumea asta va pune un purcel sau o găletușă de smântână mai mult și va doborî recordurile noastre. Ei, și? Nu va putea nimeni să ne ia vreodată titlul de capitală cu cele mai multe străzi neasfaltate și fără canalizare, cu cele mai multe gropi, de oraș cu cele mai multe borduri nou-nouțe, cu cea mai mică viteză în trafic, cu cei mai mulți câini slobozi sau cu cea mai mare a doua clădire din lume. Vom fi mereu acolo, în atenția lumii, în Cartea Recordurilor. Domnul primar general se va ridica iar cu proiecte ambițioase, cum ar fi fântâna cântătoare și înfrumusețarea cimitirelor, de 40 de milioane de euro. Vor urma și alte realizări excepționale. Și nu e decât în primul an al primului său mandat.
(30 decembrie 2008)
2 comments
Eu zic ca Atena sigur ne bate la viteza in trafic.
Dar noi putem sa-l incetinim si mai mult, incat sa le luam fata grecilor in Cartea Recordurilor. Puterea noastra de a face ceva (orice) sa meraga mai incet nu poate fi intrecuta de nimeni. Parerea mea!