Nu mai am nevoie de mâinile, mânioasele,
cele cu carnea, cu oasele,
cu cine mai știe,
ca să-ți ating frumoasele
mâinile tale, de păpădie –
surghiunite în propria piele
şi-atâta, atâta de mătăsoase,
că moartea ar aluneca peste ele
ca Şaptele dupa Şase:
numai văzându-le, eu le-aş atinge
cu teama unui Soare ce s-ar stinge.
cele cu carnea, cu oasele,
cu cine mai știe,
ca să-ți ating frumoasele
mâinile tale, de păpădie –
surghiunite în propria piele
şi-atâta, atâta de mătăsoase,
că moartea ar aluneca peste ele
ca Şaptele dupa Şase:
numai văzându-le, eu le-aş atinge
cu teama unui Soare ce s-ar stinge.
 |
| Fotografie de Elena Iluță |
