Cum s-au dus, cum s-au dus anii…
Ca apa au trecut printre noi
și ne-au ros ca pe pietre,
aproape nimic n-a mai rămas
din trupurile noastre superbe,
din inimile noastre flămânde,
din viețile noastre fără sfârșit.
Poate dacă ne țineam strâns în brațe,
nu mai treceau.
(20 iulie 2015, în tren)
1 comments