Seceta a mutat Siretul în cer. Malurile s-au înălțat, albia își ridică pe la mijloc spinările de pământ, peștii s-au retras în mâl, păsările îi caută înnebunite de la o bulboană la alta. Pe alocuri poți trece râul cu piciorul. În jur, cât vezi cu ochii, miriști cu pofta focului în ele, câmpuri fără un fir de iarbă, arse ca vetrele, copaci cu frunzișul împuținat și plin de praf.
Și marele lac de acumulare de la Rogojești a scăzut. Toată vara a supt soarele din el. Cu furie, cu ură parcă. Spre coada lacului se vede cât de mult s-a retras apa. Majestuoasele lebede ating mâlul cu pieptul. Câteva egrete stau înfipte ca niște scobitori în plastilină. Iar lișițele, rațele sălbatice și becaținele înaintează împingându-se cu picioarele în mâl. Puietul de pește, amorțit de căldură, aproape fiert, e o pradă ușoară.
Seara lacul se umple de păsări flămânde. Peste toată această scenă a foamei universale soarele varsă valuri de culori stranii. Stoluri de grauri amestecă în aer culorile apusului și câteva broaște, cu limbile uscate, scot când și când câte un orăcăit neputincios. Când soarele se ascunde după dig, păsăretul apei se topește în întuneric. Un vânticel răcoros se trezește dintre dealuri pentru câteva clipe. Apoi o liniște uscată se așază peste vale. Totul e atât de dur, dar neînchipuit de frumos, de o splendoare aproape insuportabilă!
ALBUM FOTO
Clic pe imagine pentru a viziona în slideshow
5 comments
Pozele sunt excentric de superbe. La prima vedere as fi zis ca nu sunt in totalitate reale, ca sunt editate cumva, pentru ca nu-mi pot explica dar arata incredibil de frumos apusul. Sincera sa fiu, n-am prins niciodata ceva similar si nu stiam ca exista un loc atat de frumos la noi.
Nu sunt editate deloc, nici măcar re-decupate (crop). Așa au ieșit. De altfel, nici nu mă pricep să umblu cu aparatul foto, are încă o mulțime de butoane despre care nu știu la ce folosesc. Am fotografiat cu camera (Nikon D90) așezată pe trepied, declanșată cu telecomanda, timp de expunere recomandat de exponometrul aparatului. Răul Siret, munții din dreapta, câmpia din stânga, lacul, condițiile atmosferice – toate la un loc fac, părerea mea, condițiile unor apusuri realmente spectaculoase. Seară de seară.
stiam ca scrii seducator, dar nici la poze nu stai rau! Se vede rabdarea cat si dragostea de natura pusa de ai reusit sa prinzi asemenea momente<
Poate nici jumatate din oamenii globului nu au avut asa o sansa in viata, ca a ta. Si tu ai savurat-o pe indelete….
E uimitor ce frumuseti avem sub nas si nu stim deloc sa ne bucuram de ele!
Frumoase pozele si frumoasa aceasta lucrare a naturii… stricata de multe ori de interventiile omului… vezi betoanele din poze 🙂