Vara asta am ajuns și la Agapia. Era la sfârșitul unei zile toride în care mai vizitasem valvârtej Cetatea Neamț, casa lui Ion Creangă, din Humulești, și Mănăstirea Văratec, dacă nu cumva voi mai fi trecut, în drum, pe la vreo mănăstire, un schit ceva.
Atunci, alergând în acea cursă de achiziții spirituale, ca la shoping într-un mare magazin, mă gândeam la o opinie formulată magistral de Alexandru Paleologu într-un interviu acordat lui Al. Papilian în 1972. Citisem interviul demult, 20 de ani în urmă, când mă pregăteam să-i iau eu însumi un interviu magistrului. Am regăsit acel pasaj în volumul „Simțul practic“ (Editura „Cartea Românească“, București, 2007) și-l pot reproduce, în loc să-l rezum. Avem aici nu doar splendoarea și eleganța formulărilor lui Paleologu, ci și o mare adâncime a observației, cu nuanțe aproape divinatorii: regăsim astăzi, în amănunt, realitatea descrisă de Paleologu acum 43 de ani. Iată:
„Cursa după bunuri, neîncetata apariție la scară largă, industrială, a unor forme de lux inutil și care creează neîncetat false nevoi, această emulație progresivă în sensul consumației și acumulării contaminează și alterează valorile spirituale. Marcuse spunea pe drept cuvînt că larga răspîndire a culturii prin diversele mass-media, cu toate că, incontestabil, reprezintă un progres într-o ordine statistică, nu e decît o falsă democratizare, deoarece aceste valori își pierd substanța proprie și se asimilează bunurilor de consum.
Unul dintre fenomenele acestei degradări este creșterea fantastică a turismului. Sînt foarte mulțumit de pilda pe care am găsit-o. Parcurgerea în lung și în lat a Europei și a altor continente, de către atâția oameni care își transportă cu ei mentalitatea, apetiturile și confortul, e o poluare a peisajului și o jignire a monumentelor. Când îi vezi cu sutele sau cu miile, veniți în automobile (cu sau fără rulote), cu aparatele lor fotografice, cu carnetele lor de traveller-cheques, la Voroneț, la Assisi, la Florența numai pentru a pune în palmaresul lor, de fiecare dată, câte o călătorie în plus, îți dai seama că aceste călătorii nu înseamnă niște experiențe ale conștiinței, ci niște achiziții de aceeași natură cu cele materiale.“
