Femei în blugi, cu cizmele înalte,
Răsar pe rând din trunchiuri de copac
Apoi încep pe trotuar să salte
Ușor pe tocul cizmelor de lac.
Nu-s multe, însă nu poți să le numeri
Orbit de strălucirea de vinil
A genților lucioase de pe umeri
Purtate insolent și inutil.
Din arcul coapsei, când li se îndoaie
Picioru-n mers, țâșnesc scântei și-ajungi
Să crezi că ar pluti-n amurg tramvaie
Pe sârme nevăzute și prelungi.
Din urma lor, parfumul ce adie
Oprește-n loc mașini și trecători.
Orașul, gâtuit de-o păpădie,
Atârnă fantomatic pe sub nori.
Încremenește totul și doar ele,
Femeile, nu se opresc din mers,
Pășesc prin aer până sus, la stele,
Apoi se prăbușesc la mine-n vers.
8 Martie 2016,
București
1 comments