În zilele mohorâte ale anotimpului
îndrăgostiții pleacă din orașele lor,
cât mai departe unii de alții,
și se ascund unul în tristețea celuilalt.
Anotimpul umple cărările vrajbei cu ploi,
podurile cad unul după altul și nimeni
și nimic nu mai poate să-i aducă înapoi pe cei
ce se caută pe sine prin alții.
Dar ceva se întâmplă, raza unui surâs
luminează deodată tot cerul
și ei se întorc zburând ca păsările,
așteaptă împăcarea îmbrățișați,
atât de îmbrățișați, încât nu mai știu
cine cu a cui mână îl mângâie pe celălalt,
cine cu ale cui lacrimi plânge,
a cui inimă bate și pentru cine.
În zilele mohorâte ale anotimpului
ei se îndepărtează atât de mult
pentru a fi atât de aproape.
Așa îi găsește moartea și îi lasă în pace,
neștiind cum să aleagă unul din doi.
