Când ea a venit, ce frumoasă părea!
Lin ca somnul a venit
și nici n-am știut când m-a luat în brațe.
Mă sufoca uneori în strânsoare,
Dar ce bine era, ce bine era!
Mi-a legat inima într-o batistă de mătase
și i-a dat drumul pe apă.
Între nuferi uscați s-a oprit.
Ce bine fără inimă era, ce bine!
Umbra ei m-a sărutat pe ochi,
Umezi de umbră mi-s ochii acum;
Noaptea se scurge din păsări în rădăcini,
Stelele-s negre pe un cer rece,
Dar ce bine se văd toate cele, cât de bine!
Ea e acum peste tot,
Tristețea îmi dictează poezii și îmi cântă,
Îmi strecoară sângele prin ceas,
Mă duce de mână până sus, pe stâncă,
Și de acolo mă va împinge să zbor.
Ce bine era dacă îmi dădea aripi!
Ce bine e că nu mi le-a dat!
5 mai 2018
