Dincolo nu e nimic. Întinde mâna și vei simți
cum te trage hăul în jos, te vei scurge ușor
ca fumul de țigară prin crăpătura ușii.
Dincolo e golul lăsat de un copil căzând
în prăpastie, aerul sfâșiat de mâinile lui.
Dincolo e interiorul unui țipăt, spaimă pustie.
Nu păși dincolo, nu privi, nu te gândi măcar!
Gândul s-ar prăbuși și s-ar rupe de tine,
vei rămâne aici ca un clopot lovit de ecouri.
Dincolo nu e nimic, de aceea îți pare totul
atât de frumos și de ușor de prins în mâini.
Dincolo a fost tot ce e aici, e un gol în oglindă.
Rămâi aici, unde totul e atât de concret,
unde varul de pe pereți se adună în perle,
iar tu ți le prinzi la urechi cu mâinile tremurând.
Rămâi aici! Scaldă-te în spuma zilelor, cântă,
mângâie-ți umerii încărcați de dorință,
lasă iarba să vină spre tine cu daruri de preț.
Închide ușa, închide fereastra, ochii închide-i,
deschide-ți inima și ascultă în ea ca într-o scoică
inima de dincolo, din care-ai plecat.
3 comments
Frumos. Dureros de frumos.
Mulțumesc.
?