Poezia a plecat de la mine.
A luat-o pe o străduță în jos
Și s-a pierdut în oraș.
M-am ținut după ea printre blocuri,
Am ajuns în câmp, am trecut râuri,
Până la stele m-am ridicat – și degeaba!
N-a spus unde se duce, nici de ce,
Doar a plecat ca o adiere înfiorând
Perdelele de la ferestrele deschise.
N-a vrut să vină înapoi nici când i-am
Deschis larg colivia pieptului,
Nici când m-am prefăcut că o scriu.
Poezia a plecat odată cu tine,
Au rămas din ea numai cuvintele.
(București, 7 decembrie 2018. Într-un spital)