Cresc litere verzi prin unghere Ca iarba cuprind orașul de tot, Trece prin parcuri o adiere De arbori crescuți dintr-un ciot.
În colț, la salam, vine și cere O doamnă cu unghii carmin, La depou se aud leviere Ciocănind înfundat și străin.
Orașul, târziu, e-o-ncăpere Prin care timpul se-nvârte mahmur Mirosind a parfum și a fiere, Răspândind cuvinte în jur.
Ca un orb mă încui în tăcere, Pe fereastră văd poemul nescris Răbufnind ca o sticlă de bere În orașul acela din vis.
1 comments
Ce poezie spumoasă! Am savurat-o la micul dejun.