Ieri am fost răutăcios și acum regret. Vinovăția mă apasă, îmi strică ziua. Am fost răutăcios, nedrept. Poate din cauza căldurii, poate pur și simplu de prost. Mă voi strădui să nu mai fac.
Am alimentat la o benzinărie, apoi m-am dus la veceu. În dreapta ușii, cam la nivelul ochilor, era un dispozitiv din ăla pentru cod de acces, cu afișaj electronic, cum mai văzusem la McDonald’s. Bagi codul de pe bonul fiscal și intri.
M-a enervat chestia asta. În primul rând, pentru că te obligă întâi să cumperi ceva, abia apoi să mergi la veceu, când poate organismul îți impune o ordine inversă. În al doilea rând, sistemul în sine m-a enervat, că poate n-am de gând să cumpăr nimic, dar poate cândva am mai alimentat de la benzinăria asta sau de la alta din lanțul respectiv, deci sunt client. Dar și dacă n-aș fi client, tot mi se pare de cacao să obligi omul să cumpere ceva, în loc să dai minima dovadă de omenie, lăsându-l să folosească baia, că un pipi scurt nu-ți falimentează afacerea. Și, mai mult, poate nu toată lumea e familiarizată cu tehnologia.
În fine, am ieșit de la veceu, enervat, și am strigat la doamnele de la tejghea să vină una să bage codul de acces, că n-am ochelarii la mine și nu văd ce scrie pe bon. Îi aveam, ochelarii, dar voiam să le necăjesc un pic pe angajate. Aveam draci.
– Ce cod? întreabă una.
– N-am ochelarii la mine, nu pot să intru la veceu, răspund eu fluturând bonul.
– Poftim?
– Nu văd să intru la veceu. Ați pus sisteme ca la trezorerie.
Vânzătoarele, vreo patru, toate prinse cu treaba, s-au uitat una la alta, nedumerite, și toate la mine, cu o și mai mare nedumerire, plus o nuanță de „fir-ai al dracului”.
– Ia du-te tu și vezi care-i treaba cu domnul, zice una.
Vine o vânzătoare, mergem împreună spre veceu.
– Poftim, trebuie să bag codul de acces, pufnesc eu arătând cu capul spre micul ecran de plastic de pe perete. De ce puneți chestia asta, coduri, amprente, nu mai știu ce? Ce aveți înăuntru, arme nucleare? Valori? Poftim, îi zic întinzându-i bonul, băgați dv codul, că eu n-am ochelarii la mine.
– Ce cod, domnule? Nu e niciun cod. Ăsta e termometru!
– Da? Na, v-am zis că nu am ochelarii la mine. Scuzați!
