Zgârie la ușă. O auzi?
Mă găsește oriunde aș fi,
noapte să fie sau zi.
Umblă încet ca omida prin duzi.
Îmi dă târcoale din clipa
când am țipat ca s-o cer,
când m-a atins cu aripa
îngerul meu cel din cer.
M-a urmărit pas cu pas. Mă iubește.
Acum vrea să mă-mbrățișeze
și zgârie la ușă și plânge…
Deschide-i, să-mi intre în sânge.
Moartea mea stă la ușă și scurmă
ca o pisică: s-o dezmierd, s-o dezmierzi…
Ascult-o și deschide-i, pe urmă,
dacă vrei să nu mă mai pierzi.
