Tu te făceai din ce în ce mai frumoasă
în noaptea aceea de dragoste plină,
visele striveau colivia de oase
și o umpleau cu o altă lumină.
Eu mă făceam din ce în ce mai subțire,
fluture închis într-o amforă, când
noaptea cobora gâfâind peste fire
cu bezna pe beznă călcând.
Noi ne făceam în noaptea fierbinte
trup unic și cântec, apoi
carnea se prefăcea încet în cuvinte,
poemul creștea ca o floare din noi.
Unul spre altul veneam fără pată
din cer și din iarbă, numai contur,
sferă cu aripi ne-am făcut deodată:
noi eram înăuntru, noi eram împrejur.
