Oameni puternici, de talia lui Ion Iliescu, sunt de părere că ar trebui introdus permisul de conducere a bicicletei. “E rațional așa, spune domnul președinte. Adică, la situația concretă în care ne aflăm noi, probabil că se impune o rigoare, că e vorba chiar pentru autoprotecție la tineri”.
Și oamenii simpli, de pe stradă, nu o dată călcați cu bicicleta pe bombeu, sunt de acord cu permisul. Speră că așa s-ar mai domoli vitezomanii care sub zece la oră n-o lasă nici dacă trotuarele gem de lume. Să li se dea și lor puncte amendă când o calcă prea tare, când claxonează aiurea și sperie lumea, când se agață de troleibuze ca să facă economie de calorii, dacă n-au faruri, oglinzi retrovizoare și tot ce-i mai trebuie unei biciclete când iese în lume.
Dar câte beneficii n-ar aduce carnetul de biciclist, sau de pedalat, sau cum i s-ar mai spune! Țâncii crăcănați pe câte-o bicicletă prea mare nu s-ar mai împunge ca berbecuții cu mașinile. Puștanii emo, orbiți de frizuri lățite peste față, ar ști cum și pe unde se traversează, nu ca acum, când țâșnesc printre mașini ca niște ținte mișcătoare în poligon. În București, o dată la două zile, un biciclist o pățește. Vor să impresioneze cu bicicletele lor opulente, cu cascadoriile, cu ținutele lor și sfârșesc în ghips sau la morgă. Iar bicicletele ajung cum spun reporterii de televiziune: fiare contorsionate.
Când a văzut o bicicletă făcută colac, Letei i-a venit ideea cu permisul. De suratele ei i s-a făcut milă, nu de oameni. Oamenii n-au decât să tragă pentru prostia lor, dacă li se pare că știu să conducă o bicicletă prin București. La fotbal și la biciclete toată lumea se pricepe. De atunci, m-a bătut zi și noapte la cap, m-a făcut să ajung și la fostul președinte al României, să pună el o vorbă bună, că l-a auzit povestind la o conferință despre învățământul superior cum pedala el în tinerețea lui revoluționară… Atunci statul comunist avea grijă să nu aglomereze străzile cu mașini, eroii muncii socialiste treceau în goană pe biciclete vopsite în culori vesele. Dar acum “probabil ar fi mai complicat în București pentru că nu prea e loc, spațiu pentru mișcarea bicicliștilor. La traficul actual din Capitală, e o catastrofă. Altminteri, în tinerețea noastră o foloseam, fiindcă te mișcai mai repede cu bicicleta decât cu alte vehicule”, a mai spus Iliescu. Lui Băsescu, Leta îi trimite semnale disperate de câte ori trece pe sub zidurile Palatului Cotroceni, dar președintele în funcție e un fost marinar, inima lui nu vibrează la biciclete.
Permisul ăsta visat de Leta s-ar obține ușor. Și, de fapt, ar atesta că biciclistul a absolvit un curs simplu de supraviețuire în traficul rutier. Elevii să-l obțină încă din școală, iar adulții de la poliție. La mintea Letei, n-ar fi imposibil. N-ai cum să-i explici unei biciclete entuziaste că suntem în România și că ideea ei ar naște o colosală mafie a permiselor de bicicletă. Va conta numai șpaga. Unii vor rămâne pietoni pe viață, în vreme ce alții în câteva minute își vor lua permis pentru toate tipurile de bicicletă.
(29 iulie 2008)
