POEZELE

Întotdeauna când pornești undeva caută mai întâi un râu să-ți poarte umbra ca pe o luntre. Apa nu minte — știe întotdeauna încotro se îndreaptă și îți arată calea și…

Bing-bing, ding-ding vorbele ning de nicăieri peste tăceri. Tic-tac, tic-tac, inimi ce zac pulsează stins unde a nins. Dum-dum, dum-dum, ceață și fum tot mai aproape, până sub pleoape. Bip-bib,…

  O, Doamne, Isuse, Dumnezeul meu, de ce m-ai înviat? M-ai scos din noapte, dar lumina ta mi-a ars ochii. M-ai chemat afară, dar pietrele drumului mi-au zdrelit picioarele. M-ai…

Mamă, nu mai știu dacă pașii mei mă duc undeva și nu încetez totuși să merg, sunt o rază ieșită din tine, dintr-un țipăt cât o planetă, și străbat lumea…

(Din dragoste pentru Thomas S. Elliot) De unde vin toți oamenii aceștia? Unde se duc? Pe sub pod, valul îi înghite pe toți și îi poartă până la oceanul nesfârșit.…

Când te așezi lângă mine e și cum ai fi fost mereu aici, ca și cum trupul meu ar ști deja unde să-ți facă loc. Uneori te așezi direct în…

Rechinul este vietatea perfectă, de 400 de milioane de ani neschimbat, împărățește peste mările și oceanele lumii; se spune despre el că nu face nicio boală, ceea ce ar putea…

Te pierd adesea în oglinzi neclare, Surâsul tău se zbate sub peceți Când nu exiști decât într-o scrisoare Citită la un loc cu alți băieți. Se sună deșteptarea, vin trupeți…

Toamna-și aleargă vulpile prin oraș, plouă cu frunze peste strada murdară, îndrăgostiți în haine civile fumează sub poarta Cetății aceeași țigară. Sunt frunze-n oraș și plouă cu frunze, de galbenul…

1. Alt poem nu-ți pot mai nimerit scrie despre trecerea ta pe sub marile porți decât viața mea însăși, un fel de sămânță-ncolțind în miezul umed și cald al cuvântului.…