POEZELE

  Până la noi timpul vine prin frunze. L-am primit totdeauna ca pe un oaspete, i-am dat să mănânce din palmă, în trupurile noastre l-am culcat. În fiecare frunză e…

Nu știam cine trebuie să plece mai întâi. Ca două trestii loveam aerul dintre noi: ne îndoiam unul pe altul cu răsuflarea într-un balon de săpun. Nu, nu, să nu…

Timpul trece cu tocuri de sticlă pe un drum bolovănos. Pe același drum pașii mei fac să răsară din pietre maci umezi – țipete sunt petalele lor. Mergem amândoi printre pietre,…

Eu sunt nemuritor de felul meu. Adică eram până să vin pe lumea asta, printre voi, muritorii. Când m-a născut mama a înnodat timpul în jurul meu cu o îmbrățișare,…

Ah, acești băieți musculoși de la casieriile hipermarketurilor, ce frumos te întreabă ei dacă vrei și punguță! Bat prețurile la casă ca și cum nici nu te-ar vedea, cu putere,…

Dincolo nu e nimic. Întinde mâna și vei simțicum te trage hăul în jos, te vei scurge ușorca fumul de țigară prin crăpătura ușii. Dincolo e golul lăsat de un…

Apa cea neagră a venit peste noi. Privește cum cade tot cerul în apă, Se-ntunecă cerbii când se adapă Și umbrele lor se scurg în noroi. Cu flacără neagră ard…

Rostul nu mi-l mai știe nici pământul, Cel ce-mi așteaptă genunchii la apus. Eu nu mai sunt acum decât cuvântul Închis în mine, încă nespus. Tremură tainic în placenta subţire…

Azi, mamă, dacă ai mai fi rămas cu umărul proptit în supărările mele, ți-aș fi dat o mână de ajutor punând în locul tău un zâmbet. Te-aș fi strâns în…

  Când ea a venit, ce frumoasă părea!Lin ca somnul a venitși nici n-am știut când m-a luat în brațe.Mă sufoca uneori în strânsoare,Dar ce bine era, ce bine era!…