Scrisoare mamei
Mama. Astăzi se împlinesc 14 ani de când … Ca o ciută speriată a dispărut copilăria mea în pădurea cu toate ceasurile oprite la ultimul tău surâs, mamă. Deodată am…
POEZELE
93 posts
Nu toamna e de vină
Să nu-mi mai spui de neguri şi de ploi, nici de uitări… mi-e teamă c-au să vină… şi dacă mor pădurile-ntre noi, iubita mea, nu toamna e de vină.…
Copac tăiat
În barul acela cu aer sărac Era loc şi de noi, şi de moarte. Afară se tăia un copac. Afară se murea ca la carte. Timpul, rănit, zăcea la o…
Femei imense
Imensele femei din tinereţe, cu şolduri fastuoase şi fâşneţe, cu sâni ca zepelinele-n vâltoare, iubite pe-apucate, din uitare revin acum cu cărnurile clare şi din trecut îmi dau zâmbind bineţe…
Călătorie pe o rană
Şi parcă te văd prin iarba ce creşte lichidă din streaşina lunii până-n pământ, trecând printre copacii de cridă, printre copacii de sticlă trecând. Deodată irisul tău năvăleşte în frunza…
O, brad frumos… – Momente și spițe (34)
Veghem în noaptea asta ireală un brad ascuns sub zdrențe de beteală, omăt sintetic, Moși Crăciun hilari, să nu se vadă lemnul ros de cari. Tremură-n frig, pe crengile uscate,…
Soarele stins
Nu mai am nevoie de mâinile, mânioasele,cele cu carnea, cu oasele, cu cine mai știe,ca să-ți ating frumoaselemâinile tale, de păpădie –surghiunite în propria pieleşi-atâta, atâta de mătăsoase,că moartea ar aluneca…