Cu mânie despre fratele rus

Da, Putin e un criminal, o fiară turbată, un demon, un ce vreți, dar nici cu băieții ăia care apasă pe trăgaci nu mi-e rușine.

Gata cu povestea lacrimogenă a băiețandrilor culeși ca florile de la pieptul mamelor și duși, bieții de ei, să se joace de-a războiul la granițele Ucrainei. Și de-al naibii ce se joacă, au intrat în țară străină, trag cu tancurile în niște case amărâte, distrug sate și orașe, împușcă civili, schilodesc copii. Nu vorbesc de rachetiști, care par niște criminali cu mănuși albe, ci de tanchiști, de artileriști, de pușcași, cei care-și văd ținta și apasă pe trăgaci.

Vai, sufletele nevinovate ale Rusiei, bieții flăcăiași, cum îi obligă Putin să tragă precis în blocuri, școli, grădinițe, spitale!

Sunt nevoit să mă întorc cu ură și cu teamă către răsărit, spre rezerva aceea uriașă de animalitate, de unde de sute de ani tot vin valuri de crimă peste Europa.

Nimeni nu ne-a făcut mai mult rău nouă, românilor, în toată istoria noastră, decât rușii. Ne-au hărtănit țara cum au vrut, au călcat-o când le-a venit chef, au jefuit-o, au anexat-o în blocul comunist, ucigând în pușcării toată elita românească, transformând în turmă un popor care începuse să se înalțe frumos în marginea Europei, luându-i strachina din față și punându-i o troacă în loc.

Rușii nu vin să elibereze, să aducă pacea, să construiască universități, ci să ia, să ia, să ia, că nu le mai ajunge! Pământ, averi, vieți.

Mai lăsați-mă cu marea cultură rusă, că aceea e doar insula de nuferi hrănită, la fund, de un strat de putreziciune. Marcea cultură germană n-a fost și ea parazitată de ideologii și pulsiuni criminale? E normal ca un popor atât de numeros să producă și o elită intelectuală. Dar baza, alcătuită din zeci de milioane de ruși, poate mai mult de jumătate dintre ei, cei care aprobă acum războiul, e ceva ce sfidează lumina timpurilor noastre. E ceva rău în acești mancurți. Le place jugul, le place tătucul sodomizator, le place iluzia maicii Rusia, care-i alăptează și nu-i mai satură, le place violul, le place teroarea. Nu știu câți dintre ei au citit o carte scrisă de marii, cu adevărat marii lor compatrioți – iar dacă au citit, nu știu ce au înțeles. La fel cum nu știu ce au înțeles din comunism, din dictaturile pe care le îndură prostește de peste 100 de ani. Hoardele de sălbatici nu trag cu poeme de Esenin, nu cu replici din Cehov, nu cu panseuri din Dostoievski, nu cu bucăți din Ceaikovski, ci cu gloanțe, cu obuze, cu rachete. Omul care apasă pe trăgaci, țintind precis, nu trăgând în aer, nu e Putin, ci e un idiot deloc dostoievskian, o maimuță urlătoare din corul putinist, căreia i s-a dat o armă pe mână și deodată vede că-i place să vadă sângele țâșnind. Sângele fratelui ortodox, vărsat cu binecuvântarea patriarhului, slugă cu veșminte albe, dar cu suflet negru.

Rusia e un monstru cu intestinele pline de viermi. Să pui monstrul cu botul pe labe, lovindu-l, nu e o soluție, căci își va linge rănile, se va înzdrăveni și va lovi din nou nebunește în stânga și-n dreapta. E poate chiar mai periculos lovit și îngenuncheat. Soluția e un efort general al lumii civilizate de a scoate acest popor din mentalitatea lui medievală, aș zice chiar primitivă, aducerea lui în contemporaneitate, în adierea libertății.
Lumina nu vine de la răsărit, ci trebuie dusă cumva acolo. Cum? Nu mă-ntrebați, că nu știu. Câtă vreme nu se va face asta, Rusia va tot uda cu sânge sămânța războiului.

Notă: Titlul inițial era „Cu furie despre fratele rus”, iar acest ligament, CUFURIE, nu era chiar nepotrivit. L-am schimbat totuși din motive strict igienice.