De bine despre poșta cea rea

După lupte seculare care au durat 30 de ani, Poșta Română și-a făcut în sfârșit serviciu de curierat. Se cheamă Stai Acasă Plus (denumirea pare de inspirație iohannistă). Am intrat și eu pe fir, trăgând Editura GRI după mine. Nu mai stau la coadă la poștă să trimit cărți, cititorii nu mai umblă nici ei pe la ghișee, le vin cărțile acasă, la ușă.

Prin noul serviciu, poșta livrează la ușă peste tot în țară, până la ultimul cătun, la același preț, indiferent de localitate, în cel mult trei zile. La privat, cu care continui să lucrez, aveam un preț fix pentru localitățile de pe traseele principale, iar pentru celelalte plăteam suplimentar fiecare kilometru. Nu o dată mi s-a întâmplat să comande cineva dintr-un sat mai depărtat de rutele mari și să coste transportul mai mult decât cartea. Evident, diferența o puneam de la mine. Cititorul nostru, prietenul nostru.

Prețul de 10 lei pe care l-am obținut eu pentru un pachet livrabil oriunde în țară, deja aplicat pe site, e aproape la jumătate față de cele practicate de curierii privați, care acum vor trebui să împartă cu poșta Româna marele lor cozonac, în continuă creștere. Nu știu dacă asta e bine pentru economia de piață, să intre statul în joc atât de puternic. Din punctul meu de vedere, neavând și perspectiva mai amplă a fenomenului, e bine, fiindcă e mai ieftin pentru cititori. Plătind mai puțin pentru transport, ar putea da mai mult pentru cărți. Era de așteptat o scădere de la sine a tarifelor de curierat, în condițiile dezvoltării vertiginoase a acestui serviciu în pandemie, dar nu s-a întâmplat. Poate că apariția Poștei pe piață va fi catalizatorul unei firești reașezări a prețurilor.

Curierii nu sunt aceiași factori din serviciul poștal obișnuit, ci oameni noi, angajați doar pentru curierat. Au și mașini, și telefoane, scanere, tot ce le trebuie; dacă le mai dă statul și oleacă de hărnicie, amabilitate, corectitudine, ceea de multe ori ați văzut că lipsește din dotarea standard a funcționarului poștal, fără să fie o regulă, atunci sunt sigur că vor face treabă minunată.

Dacă nu sunt prea optimist, spre exaltare, atunci aș putea spune că a lăsat cineva ușa deschisă la Poșta Română și adie un vânt de schimbare, se scutură praful străvechi, îmbâcseala.

Am trimis deja primele cărți prin noul serviciu, azi dimineață, mi le-a luat curierul de acasă. N-a trebuit nici să mai stau o oră sau mai mult la coadă, în afara oficiului, nici să pierd tot pe-atât în trafic, nici să dau iar de mutra acră a funcționarei de la Oficiul 16, aia din drepta, care țipa mereu la mine, nici să mă întorc cu un braț de facturi, câte una pentru fiecare colet, că nu s-a inventat factura unică.

Totul a mers bine până acum, fără poticniri, fără birocrație, da, fără birocrație, aplicația de emis AWB-uri e brici, am perfectat contractul cu niște tineri foarte amabili și la sediul central, și la oficiul unde am fost repartizat (74, din Drumul Taberei, la cererea mea). Chiar m-a sunat diriginta poștei, doamna Gina Teianu, ca să punem la punct detaliile de lucru, concrete, dincolo de prevederile generale ale contractului. Să vedem cum merge treaba pe teren, cum se descurcă noii curieri.

Aștept cu nerăbdare semnale de la cititori începând chiar de azi, când vor ajunge cărți la câteva adrese din București. Poate nu voi avea parte de gafele celebre ale poștei. Și poate vom fi și noi un pic mai îngăduitori cu instituția asta pârlită și juchită de toți până acum, de multe ori hulită pe nedrept, fiindcă, iată, pare că dă din picioare, își revine. Îmi fac trei cruci mari. Dă Doamne!

Autorul nu scrie fără cafea.
Susține acest viciu!