Doamna Mihaela, știți pe unde umblă și ce face domnul Mircea Geoană al dumneavoastră când pleacă de-acasă?
Sunt o persoană de bună-credință și vreau să vă informez că uneori domnul Mircea mai fuge din București, unde stați cu ochii pe dânsul, și își face de cap, doamnă. L-am văzut cu ochii mei când veni la noi la Dăbuleni, în colegiul lui, de se alese. E adevărat fuse și la vot, dar asta dură nițel, nu stătu mult pe gânduri în cabină, că n-avea de ales. În rest, ce credeți că făcu?
Doamnă, eu cred că domnul Mircea își cam flutură coada prin bătătura altora. De cum veni la noi, în Dăbuleni, și se dădu jos din Audi, sări de se pupă cu niște doamne în vârstă, în văzul lumii, fără nici o abținere ca soț și tată de copii. Și unde se întorcea, se mai lua în brațe cu câte una și se pupa, chiar și cu mătușă-mea, care avea herpes. E clar că se știa cu ele dinainte, că nu poți să te repezi așa la femeie, s-o iei în brațe și s-o pupi, dacă n-o cunoști. Pe dumneavoastră vă pupă des bărbații pe stradă, când mergeți la binefaceri? Sincer. Sută-n mie că le agăță când veni data trecută, le îmbrobodi la căminul cultural cu șoapte de pensioară, cu jurăminte, cu trandafiri, le spuse că le plimbă cu racheta printre stele și babele ălea, minte de muieri, na, se topiră dupe el.
Uite, dada Anica Rățui, femeie de 80 de ani, numai ce-l auzi și își pierdu capul. Îmi mărturisi mie la cimitir – că nici acolo nu-l uită – îmbujorată ca o fată mare, cum o fermecă domnul Mircea:
– Vorba lui când a vorbit, nu știu ce-a vorbit… mi s-a părut vorba lui bună, bună!…
Și doar la fața lui când se uită, îi vine să-l voteze.
Nu vreau să vă supăr, dar am observat că numai la doamne în vârstă se dădu cât stătu pe-aci. Auzii că există unii cu apucături d-astea, de numai la bătrâne se bucură. Unde se-ntorcea, numai cu femei de vârsta a treia se pupa. Se ținea de ele cum se ține picătura de ciorbă de firul de păr, scuzați. Și ele din prim-ministru și președinte nu-l mai scoteau. Așa le-o fi spus el, să se dea mare. Alea nu se uită la știri, habar n-au, ușor le îmbârligi.
Pe urmă, doamnă, nu se putu abține și se vârî unde erau babe mai multe și mai multe adunate la un loc. La biserică, doamnă! – și doar știți bine că nu e bisericos de felul lui. Se băgă printre babe, cântă dimpreună cu dânsele „Veșnica pomenire”, pupă apăsat icoanele, ca să facă impresie, se rugă la Dumnezeu să binecuvânteze Dăbuleniul și tot colegiul electoral, apoi iar se pupă cu mătușile și bunicile noastre, chiar în biserică, de le cuceri pe partea religioasă. Pe urmă plecă nu știu unde, nu bag mâna-n foc.
Așa fu! Și seara, acasă, v-a spus c-a fost la vot și atât? V-a pupat în seara aia? Hârjoneala asta cu babe, departe de București, credeți că e politică? S-a ales el, ce-i drept, dar, numai cu nebunaticele astea de optzeci de ani, vă spun eu că până la sfârșitul mandatului o să-i scadă legitimitatea la jumătate. Și v-aș mai spune eu mai multe, dar, cu toate că nu-s muiere, am și eu o vârstă și tare mă tem că dacă o mai veni domnul Mircea pe la Dăbuleni, mi-o reproșa ciupindu-mă de obraz: „Pârâcioasă mică, ce ești!”
(5 decembrie 2008)
1 comments
„Omul nu s-a schimbat, e în esență același histrion lingușitor, același fanfaron cu puține cuvinte și cu idei adunate cu măturica de la masa altor fanfaroni, același personaj de carton.” – dupa 12 ani.
Domnu’ Viorel, dar bine le mai ziceti!
Unii oameni au darul vorbelor meșteșugite. Unii oameni au un spirit de observație pătrunzător, detaliat și cuprinzător. Unii oameni au un umor fin și ascuțit ca înțepătura din zbor a unui bondar. (Am vrut sa scriu albină, dar mă scuzați, așa, ca între mâncăi, la ce bunătăți fierbeți când vă vine pofta, nu vă încadrați).
Să le ai însă pe toate la un loc, asta e foarte rar, e o performanță fantastică și de-asta vă iubim!