Vor găsi scrisorile noastre, sigur le vor găsi,
Un teanc legat neglijent cu o sfoară,
Filă peste filă, iubito, zi peste zi,
Toată iubirea noastră de-o vară.
Vor fi acolo cuvinte mai greu de-nțeles,
Dizolvate în câte-o lacrimă, două.
Vor spune că, scriind, le-am cules
Ca pe flori, dimineața, din rouă.
Și altele îi vor pune pe gânduri
Pe cei ce vor smulge pecețile sforii:
Cuvintele ce-au ars printre rânduri,
Dispărând ca și noi, muritorii.
Pagini întregi nu vor fi de citit,
Dar povestea vor ști cum se-ncheie,
A noastră, care am scris și-am murit
Iubind amândoi aceeași femeie.
