Trăim într-o maternă și fără de ferestre
Temniță caldă unde, dacă visăm, ne doare.
Prin carcera îngustă zburdăm fără căpestre;
tot evadând, ajungem în altă închisoare.
Jur-împrejurul nostru un zid cât lumea este
și-un aer amniotic de mlaștini planetare.
De-a lungul și de-a latul câmpiilor celeste
vânăm mistreți cu pielea de umbră, fiecare,
incerți ca niște șterse geometrii rupestre
și-i coacem haiducește pe foc de stele clare.
Vrem să rămânem veșnic în pâinea caldă zestre
și trupul ni-l prefacem în grâu cu spicul mare.
Iscați din altă moarte, cu neputință-i peste
Cascadele de humă să ne zvârlim în soare.
Cântăm pe partitura aceleiași orchestre
Un cântec scris cu rouă pe-o pagină de sare.
