Astăzi am scris o poezie.
Cuvintele au venit nu ştiu cum din înaltul
cerului şi s-au aşezat singure pe hârtie
Cum nu le-aş fi putut rândui eu. Şi nici altul.
Ici-colo pe câte unul l-am mai cioplit
la rădăcină cu ascuţişul gândului
până s-a făcut mai frumos şi numai bun de citit
în curgerea dulce a rândului.
Când n-am mai avut nimic să mai spun,
nimic de adăugat sau de şters,
mi-am zis: Iată, acesta e un poem bun!
Şi l-am strâns pe tot într-un vers.
Iar versul acela urlând l-am închis
într-un singur cuvânt şi cuvântul
l-am forţat să intre-ntr-un punct. Şi-am decis
să ascund într-o pasăre punctul.
Păsării i-am dat drumul să zboare. S-a dus.
Am privit-o plângând până s-a făcut mică, mică…
Mai bine aşa, fără poezie, mi-am spus,
că vine Ponta şi mi-o ridică.
(Galați, 3 nov. 2014)
1 comments
„Pasarii i-am dat drumul sa zboare.”