Evanghelia după Becali – Momente și spițe (42)

 

Precum stă scris, Mielul născut în Pipernaum a fost trimis de Tatăl Dumnezeul Nostru să facă Țara frumoasă ca Soarele Sfânt de pe Cer. Aceasta a mărturisit El. Și săvârșind fapte, a fost arestat în zilele lui Pirat din Pont și a pătimit și s-a îngropat în temniță.

Din iesle ridicându-Se, Cel Trimis ucenici în staul până când, cu turma pe calea Lui călcând și rodul alb al ugerelor împărțindu-l, în zilele dregătorului Roman aduse blugi de la păgâni, adunând o movilă de arginți în curte.

Astfel începu a-Și spori averea pământească adăugând pogoanelor alte pogoane și ajunse mai avut decât faraonii Eghipetului și mai cunoscut lumii decât psalmii fericitului Rege David. Deci Se numi Cavaler al Dreptății și Se puse în fruntea unei oștiri din noua generație ca să ia sceptrul din mâna fariseilor și să împlinească porunca de la Tatăl

Înălță biserici și îi acoperi cu danii de bani pe trăitorii din schituri, înmulți pâinea și peștele pe masa muritorilor de foame. Când Dumnezeu șterse cu potop un sat de pe fața pământului, El îndreptă greșala divină ridicând satul la loc.

Unde sângera o rană, El oprea sângele lipind o bancnotă. Când Își foșnea banii, ologii începeau să meargă, surzii să audă și orbii să vadă. Zeci de mii de oameni Îi strigau numele. Și minunile acestea toate El le striga în gura mare și Se fălea cu ele.

Păcatul trufiei nu fu pe placul Lui Dumnezeu. Întâi Îl pedepsi aruncând peste tot pământul o boală a banilor care aproape Îl sărăci. Pe urmă, fariseii, știindu-L înhăitat cu hoții, prin hoți L-au dat pierzării, după Scriptura Penală, versetul 189.

Și după ce L-au batjocorit, L-au dezbrăcat de purpură, L-au legat cu cătușe și L-au dus la locul zis Tribunal și L-au socotit la un loc cu cei fără de lege.

Ci întru acestea mergând Păstorul la judecată, o mulțime de oameni Îl aștepta, dar nimeni nu Îl văzu față de la față, căci fu dus într-ascuns și judecat așijderea.

Și Tribunalul era păzit pe toate părțile de soldați în negru. Iar în fața lor mulți oameni, copii și bătrâni, ologi și bărbați în putere, Îl așteptau pe Păstor să iasă biruitor în lumină și strigau: “Murim, murim și nu Te părăsim!”, “Free Gigi”, “Jos mafia” – și înălțau rugăciuni Tatălui Ceresc.

Aceia erau din neamul Ferentarienilor, de pe Muntele Măsliniilor, unde Luptătorul Luminii S-a fost pogorât și a alungat întunericul din casele lor plătindu-le restanțele la Renel. Iar alții nu mai erau și nimeni din câți I-au sărutat picioarele și I-au mâncat din palmă nu a mai venit.

Și a fost ceasul întâi după-amiază și judecata a început. Adevărat zic vouă, celor ce nu ați văzut, că până în faptul serii credincioșii au strigat dimpreună, fără istov. Iar când arșița le-a uscat strigătele pe gură, unul din apostolii Lui Mesia din Pipernaum, carele ascuns era în mulțime, prefăcu niște arginți în apă minerală, câteva baxuri, și le reînvie suflul.

Dar când întunericul a biruit lumina, fură și cavalerii dreptății biruiți de foame și de oboseala trupului și s-au împrăștiat care-ncotro lăsând singur Mesia cu unul și sobornicescul complet de judecată.

Deci Cel-Ce-Nu-Se-Temea-De-Nimeni-Și-De-Nimic fu osândit la temniță, printre tâlhari, asemenea Mântuitorului. Și nici meci nu vedea, nici putere nu avea, nici televiziuni, păcănele sau palate.

Și gustând vinul amar al suferinței, El s-a rugat: “Doamne, care am zis Eu că M-ai trimis pe Pământ să mântui acest Neam, îndepărtează de la Mine acest pahar!” Și Dumnezeu L-a auzit din cer pre El și i-a spus: “Taci și-nghite” și a râs în hohote ca Gigi Becali. Căci Gigi Becali era Dumnezeul său adevărat.