Mi-e frig in țara mea nefericită,
s-a terminat uleiul din feștilă,
cresc țurțurii vertiginos pe plită,
Grindeanu, Tudose, Dăncilă.
Profesorii s-au dus în țări străine,
culeg căpșuni – și-n viața lor umilă
tot li se pare că le e mai bine,
Grindeanu, Tudose, Dăncilă.
Îți scuipă-n cap semințe cocalarii,
elevii nu mai știu citi pe filă,
prostia crește lent în cancelarii,
Grindeanu, Tudose, Dăncilă.
Sunt scoși în față numai servitorii,
amantele, nepoții, vreo gorilă,
și-s puși în locul celor meritorii
Grindeanu, Tudose, Dăncilă.
Speranța-n sufletele noastre-i moartă
când vezi cum grangurii din camarilă
fac drumuri doar până la ei la poartă,
Grindeanu, Tudose, Dăncilă.
Spitalele sunt vaste cimitire,
dai șpăgi la greu, dacă nu ai vreo pilă,
dar cei de sus văd numai fericire,
Grindeanu, Tudose, Dăncilă.
Salariile cresc prin micșorare
când cei cu doctorat luat la chilă
fac calcule în scheme bugetare,
Grindeanu, Tudose, Dăncilă.
Inteligența pare tot mai rară:
un cap pătrat, trecut prin teste-grilă,
ajunge azi conducător de țară,
Grindeanu, Tudose, Dăncilă.
Atât a fost în stare țara asta
să scoată din rezerva ei fertilă,
doar nulități cu scârț – și basta:
Grindeanu, Tudose, Dăncilă.
Când văd ce mutre strălucesc pe steme,
mă rog la Dumnezeu să aibă milă,
să nu ne mai apese cu blesteme:
Grindeanu, Tudose, Dăncilă.
