La ocazie

Am luat o bătrână la ocazie. Am văzut-o de departe. Înfofolită, deși se anunța o zi toridă, așa cum umblă babele pe la țară, acoperindu-și cu pudoare ruinele trupești. Mergea la Bucecea, vreo 15 km.

– Câți ani ai, mamaie?

– 80, șefule!

– Aoleu, nu-mi mai spuneți, vă rog, „șefule”, că nu-mi place. Nu-s naș de tren.

– Dar conduci o mașină, deci știi ceva carte, te descurci printre atâția nebuni cu mașini care se vântură pe-aici, mergi prin țară, e ceva de capul tău, așa că ești șefu’.

Am lăsat-o să-mi spună șefu’. Bătrânele astea sunt încăpățânate rău, nu e bine să te pui cu ele. E prea târziu oricum să le dezveți de apucăturile lor.

– Și cu ce treabă la Bucecea?

– La stomatolog.

Cuvântul ăsta a sunat bizar în gura ei. Am privit-o în oglindă. Stătea ghemuită pe un colț de banchetă, parcă temându-se să nu murdărească tapițeria, să nu ocupe prea mult dintr-un spațiu care nu i se cuvenea.

Un miros de sudoare veche, acrită, venea dinspre bătrână. Hainele, se vedea și în oglindă, nu erau tocmai de oraș. Bine, nici Bucecea nu e tocmai oraș.

– Iartă-mă, mamaie, dar matale nu mai ai niciun dinte. Te duci la stomatolog ca ologul la pedichiură. Ce să-ți facă stomatologul?

– N-am dinți, șefule, am avut trai dificil și mi-au căzut toți. N-am avut bani să mă îngrijesc. Acum mă duc la cabinet fiindcă am o inflamație.

Din nou mi-a trezit atenția. Stătea în colțul ei și scotea neologismele pe gură cu o naturalețe stupefiantă.

– Ați făcut vreo școală ceva? Văd că vorbiți foarte frumos.

– De unde școală? Pe vremea mea fetele nu pupau cartea. Mi-a zis stomatologul ce am și am ținut minte. Mai aud și la radio… Atâta am, doar radio. N-am avut niciodată televizor. Noi suntem oameni săraci, șefule.

Mai mergem, câteva minute de liniște, câteva brazde verzi fulgerând pe lângă noi.

– Ai auzit la radio, mamaie, ce s-a întâmplat la Caracal? Știi, fata aia care a ieșit la ocazie și a fost sechestrată și apoi ucisă…

– Desigur. Ascult cu interes tot ce se întâmplă în țară.

– Și nu ți-e frică să ieși așa la ocazie?
– Păi eu nu-s ca fata aia, sărăcuța… Eu sunt o babă, am etate 80, cine să se ia de mine?

– Mai știi, mamaie? – râd eu. Poate dai peste vreun pervers.

– Pervers? – izbucnește bătrâna. Futu-i zidirea mamii lui de pervers! Nafura și crucea și lumina și dumnevranghelul mamii lui de pervers! Ia uite ce am eu aicea pentru perverși!

Și trage mătușa de sub pieptărașul de melană un cuțitoi uite-atâta, și mi-l flutură pe la ureche, peste spătar.

M-am răcit. Degetele mi-au înțepenit pe volan și s-au albit brusc. M-am speriat, dar îmi venea nu știu cum și să râd ca prostul.

– Mamă, ce cuțitoi!

– Na, să vină perversul la mine!

A băgat cuțitul la loc și a început să se caute în buzunarul flanelei după bani, gâfâind după efortul înjurăturii. I-am zis că nu-s taximetrist, am luat-o fiindcă era bătrână, omenește. Să nu-mi dea bani.

Am lăsat-o în fața unui magazin din Bucecea. Mi-a zis mersi.

Mihăileni, 2 august 2019

Autorul nu scrie fără cafea.
Susține acest viciu!