O, Doamne, Isuse, Dumnezeul meu,
de ce m-ai înviat?
M-ai scos din noapte, dar lumina ta
mi-a ars ochii.
M-ai chemat afară, dar pietrele drumului
mi-au zdrelit picioarele.
M-ai dat din nou vieții, dar ce viață e asta
când umbra mea mă urmărește
din două părți deodată?
M-ai chemat afară din piatră,
întunericul s-a sfărâmat sub glasul Tău
și pânza a căzut de pe fața-mi,
chipul Tău de lumină a încolțit
din pământul ochilor mei.
Nimic n-am mai spus de atunci.
Pâinea zilelor am mâncat-o cu noduri,
mierea amiezii beznă mi-a pus pe buze,
vinul serii cu lacrimi l-am îndoit.
Tu, care ai plâns pe cruce, urcând la cer,
știi oare cum am plâns eu atunci,
ieșind din pământ?
Isuse Hristoase, Dumnezeul meu,
m-ai înfășat în cuvântul vieții
ca să arăți tuturor că la Tine e înțelesul,
la Tine-s Calea, Adevărul și Viața
și nu Te-ai gândit o clipă la mine, păcătosul,
că va trebui încă o dată să mor.
De ce m-ai înviat și m-ai lăsat tot om?
De ce m-ai înviat ca să mă dai
iar morții ca pe un om oarecare,
ce doar o dată are de trăit?
Tu numai o moarte ai avut, Doamne, dar eu
două morți duc pe pământ, vai mie!
Morții nu mă pot împotrivi cum n-am
putut să mă împotrivesc învierii.
Eu sunt cel care a gustat moartea
și s-a întors flămând.
Cel care a fost jelit de cei vii,
dar s-a întors să-și ducă singur jalea.
Dacă tot trebuie să mor din nou,
atunci pentru ce am fost ridicat?
Încă o moarte mi-ai dat, încă
o piatră rece la capăt de drum.
Mă tem de moartea a doua și nici
viața redată nu mă mai vrea,
căci viața se teme de mine
la fel cum mă tem eu de moarte.
Cine își sapă un mormânt trăiește o viață,
dar cine are două morminte
nu mai trăiește deloc.
Nu mai sunt om, Doamne, ci numai
o poveste spusă de alții.
Nu ca să trăiesc m-ai înviat,
ci ca să-Ți fiu dovadă.
Mă privesc în apă și nu mă recunosc,
Marta și Maria mă privesc cu teamă,
ochii tuturor fug de mine.
Nu mai sunt nici viu, nici mort,
sunt doar o umbră care merge
înapoi spre aceeași groapă.
Pe sub măslini plânsetul meu umblă
nevăzut ca un șarpe și Te caută
să se încolăcească pe fruntea Ta, Doamne,
să-ți stoarcă o lacrimă de om pentru mine,
om care nu-s.
