Vă mai amintiți de primele reclame străine la singura televiziune românească din 1990? Abia așteptam să se termine emisiunile, oricare ar fi fost ele, ca să vedem niște reclame. Adidas torsion, Coca Cola, Pepsi Cola, mici capodopere cinematografice, dar chiar și cele autohtone, la produse turcești, ca Titan Ice, BoniBon, JeliBon. Nu mai spun că și pe Hagi, făcând reclamă la mizerabila băutură așa-zis răcoritoare Tropikana, sau pe Nadia Comăneci la margarină, îi sorbeam din ochi (nu cu paiul!) pentru că era inedită apariția lor în acea postură. Spoturile publicitare erau spectacole în sine, mai atractive decât programele TV. Montaj, scenografie, poveste, replică, umor, strălucire – aveau de toate. Reclamele erau povestite ca poante la petreceri, replicile bune ajungeau pe buzele tuturor. Așa a fost o vreme, cam până pe la epoca lui Bogdan Naumovici, autorul deja clasicelor reclame cu texte devenite folclorice: „Ți-am zis, bă, că-i popă? Tu, nimic, că-i Batman, Batman!” sau „Ală negru de respira greu, îl știi, era tac-su, mă!” și altele.
Acum, când încep reclamele, schimbăm postul, nu mai avem ce vedea. Totul e tern, obositor, enervant de prost, lipsit de sclipire. Spoturile par că ies, toate la fel, ca șerpișorii de carne dintr-o mașină de tocat ruginită, la care un tip anost dă plictisit la coarbă. Un singur lucru pare că au învățat autorii de reclame din ziua de azi: să repete până la exasperare (a noastră, nu a lor) denumirea produsului. În rest, mașinuța ruginită scoate aceeași tocătură, amestec de scenarii fade, replici plate, decoruri însăilate, efecte video rudimentare etc. Dacă mai apar și excepții, nu mi se par la înălțimea reclamelor de altădată.
Poate n-am dreptate și sunt și eu, ca orice bătrânel (mă apropii touși de 60 de ani!), doar victima unei nostalgii irepresibile, specifică vârstei. Și totuși…
În fine, inspirat de reclamele actuale, am făcut și eu câteva pe același calapod, străduindu-mă să scot ceva cât mai stupid, lipsit de subtilitate, cu dialoguri șchioape, situații forțate, toate pe șablonul clasic: n-am idee, dar zic numele produsului de șapte ori și zâmbesc tâmp.
Rezultatele sunt la dispoziția producătorilor de publicitate, pot face cu ele ce vor, n-am pretenții.
Desigur, denumirile produselor sunt inventate.
Bere de orice fel
În fundal, un duplex de la periferie (desenat neglijent), gard despărțitor între cele două curți strâmte.
– Ce faci, vecine?
– Am ieșit un pic la răcoare.
– Bine, vecine, hai să ne răcorim! (Scoate o sticlă de bere).
(Cu entuziasm) – Ce bună e răcorirea pe căldură!
Tot bere de orice fel
Doi bărbați pe o bancă în parc, se uită după fete.
– Ce faci, amice?
– Mă uit la trecători.
– Te uiți cu sete?
– Mă uit cu sete!
– Ia de aici o bere.
(Scoate o sticlă dintr-o lădiță frigorifică.)
– Mmm… ce bună!
– Berea stinge setea, amice!
Supliment alimentar Articuflex
Bunică pe bancă, încearcă să se ridice. Nepotul o filmează.
– Buni, te-ai blocat?
– Nu, mă joc de-a statuia.
– Hai, ia un Articuflex!
(Scoate capsulele dintr-un sertăraș legat de gât ca un țambal. Bunica le înghite și se ridică într-o fracțiune de secundă, face câteva șpagate.)
– Ooo, buni! Ești ca-n ʼ67! (Sau: – Ooo, buni! Ești ca Mircea Badea!)
– Cu Articuflex, mai fac și roata!
(Voce) – Articuflex – când viața îți cere mobilitate de balerină.
Bormașină Bortel
Bloc, dimineața devreme. Vecinul bagă la greu cu bormașina.
– Iar faci găuri, nea Costel?
– Astea nu-s găuri, sunt orificii!
– Cu ce?
– Cu Bortel. Mașina cu care bortelești orice.
(Sunet exagerat de bormașină, ca o mitralieră.)
– Ooo, nea Costel, cu Bortel parcă ești la război!
– Bortel? Bortel aduce pacea!
– Liniștea, nu pacea. După ce Bortel termină de bortelit.
– Ai grijă, Bortel găurește și relațiile de prietenie!
Jucăria Rățușca furioasă
Tată plictisit, copil isteric.
– Tati, mă plictisesc!
– Ia un ecran, nu mă bate la cap!
– Nu vreau ecran, vreau Rățușca furioasă!
(Tatăl scoate o jucărie care țipă, sare și scuipă apă.)
– Tati, m-a stropit!
– Tu ai vrut-o!
(Voce) – Rățușca furioasă – jucăria care te face bărbat!
Vacanță pe litoral
Familie în mașină, toți sunt fierți, blocați în trafic spre litoral.
– Tati, mi-e cald!
– Hai că acuși ajungem în stațiune!
(Cadru cu hotelul, cameră cu vedere la mare, din aparatul de aer condiționat iese un curent colorat, învârtind iluzorii pahare cu băuturi reci, cu umbreluță.)
– Ce răcoare e în camera de hotel, tati!
– Ți-am zis eu! Ai soare, dar și răcoare.
Ciocolată Iubi
El și ea în parc. Ea plânge.
– De ce plângi, dragă?
– Am visat că m-ai înșelat.
– Ia o ciocolată Iubi.
– Ah, te iert, că mi-ai spus iubi! (Mușcă cu poftă.) Mmm… cu alune?
– Iubi e cu iubire!
(Voce): – Iubi, ciocolata pe care o iubești.
Suc Moca-Cola
O fată transpirată pe bicicletă. Apare un băiat.
– Hei, ai obosit?
– Sunt topită.
– Ia o Moca Cola!
– E moca?
– Nu, dar e pentru orice buzunar!
– Ah, credeam că e doar pentru mine!
*
Un adolescent își varsă sticla pe tricou. Un bătrân misterios apare de nicăieri.
– Ai vărsat Moca-Cola?
– Da, bunicule, totul e lipicios!
– Așa începe transformarea…
(Adolescentul se trezește brusc dansând în slow-motion printr-o baltă de sirop.)
(Voce din off): – Moca-Cola. Gustul dulce al transformării.
Detergent Albeluș
Tânără în baie, pune o rochie albă în mașină. Apare o vecină prin perete.
– Speli cu ce trebuie?
– Cu detergent obișnuit.
– Albeluș e răspunsul! Are granule de albire perfectă.
– Albeluș? Este un detergent scump?
– Nici vorbă! Albeluș albește perfect, dar nu curăță și portofelul.
(Voce solemnă): – Albeluș. Albește profund.
Tânăra scoate rochia din mașina de spălat:
– Gata, vecina, am albelit-o!
Batonul proteic Musculoțel
Un burtos se uită la televizor și mușcă dintr-un baton.
– De ce mănânci asta, dacă tot nu faci sport?
– Pentru că are gust de ciocolată și de pui grill.
– Normal, doar e baton proteic!
– Pro ce?
– Proteic!
– Păi vezi? Nu mai fi împotrivă!
(Voce): – Musculoțel. Nu poți să i te împotrivești.
Calmante naturiste Calmina
Un bărbat țipă la nevastă-sa, care scoate o cutie din sân. El:
– Iar ți-ai luat ceva să sugi?
– Nu, iubitule. Sunt pilule Calmina– calm natural, cu extract de părere bună.
– Dar ieri mi-ai aruncat sculele de pescuit pe geam!
– Asta a fost înainte de a lua Calmina cu extract de 34 de plante.
(Voce blândă, pe fond muzical lent): – Calmina. Nu lasă nimic în afară.
Cremă antirid Ioana
O doamnă elegantă, 70 plus, se privește în oglindă. Își masează fruntea cu o cremă.
– Mamă, ce faci?
– Mă întineresc.
– Chiar că ai întinerit! Dar cum așa? Că tu aveai riduri adânci ca Marele Canion.
– Hă? Care Ion, fată? Ioana! Crema care șterge trecutul.
– Ah, mamă, dă-mi și mie un pic de Ioana, să dau pe ziua de ieri, când m-a mustrat șefa.
Salam vegan Remus
Tânăr hipster, la masă. Privește o felie de morcov. Vine mama lui.
– De ce plângi?
– Am rănit un morcov și acum îmi pare rău.
(Mama scoate un salam de la spate) – Gustă Remus – salamul vegan fără păreri de rău.
Tânărul mușcă cu poftă de două ori. Zice cu gura plină, cu fața strălucind de satisfacție:
– Mamă, mamă!
(Voce): – Remus – muști de două ori fără remușcare.
Livrare cu drone Escadron
Bătrân în mijlocul câmpului, primește o pungă de covrigi cu o dronă. Se aude vocea Andreei Esca:
– Nea Gheorghe, ți-a venit pachetul!
– Da’ eu n-am comandat nimic!
– A comandat nepotul din Germania.
– Dar io nici n-am semnal aici!
– Nu-i nimic, Escadron îți aduce și semnal.
Bătrânul mai zice ceva, dar nu se înțelege ce. Vocea Andreei Esca:
– Poftim? Alo? La naiba, iar mi se futu casca!
Et caetera, et caetera…
