De MARIA BACIU[i]
În sfârșit, era timpul ca cineva să tragă linia și să adune (sau să scadă) realizările din ultimii 30-40 de ani ale literaturii și publicisticii de la noi sau, măcar, dintr-o regiune bine reprezentată. Adică să aflăm, la modul realist, cum stăm cu evoluția literaturii, a publicisticii etc.
Este mai mult decât lăudabil faptul că un (încă) tânăr scriitor, Viorel Ilișoi, a făcut această evaluare într-o carte: „Viața literară pe Bahlui”. Autorul a folosit interviul, discuția directă, ca metodă de lucru, stând de vorbă cu un număr apreciabil de scriitori și publiciști, ieșeni (și nu numai). El este convins, pe bună dreptate, că această carte reprezintă o întâlnire interesantă cu cititorul și că va face parte dintre „lecturile momentului”. Alegându-și ca motto pentru cartea sa poezia lui V. Alecsandri, „Odă cătră Bahlui”, Viorel Ilișoi sugerează, din capul locului, discordia, „orăcăiala”, zgomotul de fond (dar fără fond) etc. care existau în viața literară ieșeană imediat după Revoluție.
Interviurile, publicate în „Timpul” (1997-1998), adunate acum în cartea amintită, sunt adevărate documente de istorie literară, ele devenind instrumente care conduc la înțelegerea fenomenului literar din perioada respectivă, cât și la mecanismele care l-au determinat. Potrivit aprecierii scriitorului Dan Lungu, această anchetă „este un necesar test de personalitate, exercițiu de democrație și de responsabilitate”.
Întrebările autorului au profunzime, claritate, obiectivitate, realism și buna intenție de a-l determina pe intervievat să lumineze, cu sinceritate, problemele puse în discuție. După ani și ani, adunând interviurile în carte, autorul inserează peste o sută de pagini de note (biobibliografii, comentarii, precizări, observații, actualizări, mici narațiuni). Toate acestea au menirea de a lumina epoca și fenomenul literar pentru cititorul de azi, la peste trei decenii de la așa-zisa Revoluție, după doi ani de pandemie și în timpul războiului lui Putin. A trecut timp suficient pentru a putea stabili contribuția condeierilor ieșeni la o literatură și la o presă de valoare, mai ales că Iașul a strălucit mereu în această privință, prin opere mari și prin scriitori care au trecut proba timpului.
Precum restul țării, Iașiul literar venea și el dintr-un comunism bine statornicit, iar în instituțiile culturale, ca și în celelalte, au rămas, în funcții înalte, lipiți de scaune, cei moșteniți, peste care încă nu se putea trece. Pe lângă ei s-au format grupuri și grupulețe, susținători de toată mâna, fără talent, dar care au înțeles repede că un ban bun și glorie se pot câștiga și fără efort. E un timp foarte greu pentru un tânăr scriitor, cuviincios și cu talent, să pătrundă în asemenea formații de conjunctură. Un timp al debusolării. Autorul subliniază faptul că „lipsea o conștiință critică, una clarificatoare, dătătoare de direcție”. O înfăptuire concretă era necesară.
Căutări și zbateri, în Iași, erau. Trebuia descoperit punctul concret de unde să înceapă schimbarea. Iar acesta l-a constituit înființarea „Cenaclului din Tătărași”, de către Dan Lungu, având sediul chiar în apartamentul său. Acest cenaclu va deveni, în curând, „Club 8”, reunind autori de toate vârstele, care, având ceva de spus, nu-și găseau locul în cenaclurile, grupările și tot felul de alte structuri stăpânite de mediocritate. Au început să apară în presă și la edituri producțiile unora dintre ei, impunând talente. Unii dintre membrii grupului plecau la București sau în Europa, continuându-și activitatea creatoare. Ceea ce a reușit să realizeze scriitorul, sociologul, profesorul universitar Dan Lung prin „Club 8 este foarte important, căci Iașiul literar începe să capete altă față. Viorel Ilișoi apreciază că de la „Club 8” „se revendică tot ce este important în literatura de astăzi a Iașului”.
Tot cei doi scriitori s-au sfătuit și au găsit soluția desfășurării unei anchete literare, cu scriitori de toate vârstele „dispuși să spună lucrurilor pe nume”, iar ancheta să fie publicată în „Timpul”. Astfel, ancheta „Viața literară pe Bahlui” a demarat în paginile revistei, aprobată și încurajată de directorul de atunci, Liviu Antonesei, desfășurându-se, număr de număr, pe durata unui an. În scurt timp, ancheta era urmărită în toată țara. Iată, doi tineri scriitori, din Botoșani, reușesc să anime un sistem anchilozat, din care critica literară lipsea sau nu funcționa, ori nu avea autoritatea necesară. Încă erau puternice bisericuțele și găștile, fiecare se considera cel mai valoros, iar comunicarea nu funcționa.
Autorul a avut inspirația să înceapă ancheta literară cu Dorin Spineanu, „veșnicul răzvrătit”, iar problemele discutate în interviu au avut răsunet, atrăgând apoi și pe alții în dezbatere, pe un ton polemic. În Iașiul literar activau încă două nume cunoscute: Mihai Ursachi și Emil Brumaru, valori incontestabile. În urbe, mai existau scriitori și ziariști de valoare, dar și dintre aceia orgolioși și fără dram de talent. Despărțirea apelor trebuia făcută, iar acest șir de interviuri a luminat calea.
Viorel Ilișoi nu a avut o muncă deloc ușoară. Dialogul deschis cu scriitorii a topit o parte dintre prejudecăți și resentimente, asigurând mai mult calm și o comunicare mai bună între confrați. Oricum, viața literară ieșeană trebuia revigorată, trebuia înnoită, să nu mai aibă aspectul mizerabil al râului care traversează orașul. Greutatea muncii scriitorului consta și în faptul că trebuia să adune la un loc oameni care se disprețuiau, se huleau, își blamau meritele etc. Violența și invidia, manifestate și în scris, și în conversații, vorbeau despre un climat socio-uman inacceptabil.
Ancheta urmărea ca Iașiul literar să-și trieze elementele culturale, să înlăture mediocritățile și nulitățile și să creeze un mediu propice pentru valorile adevărate. Pentru asta trebuia instituită adevărata autoritate critică, acest lucru presupunând o muncă de selectare a valorilor, de înlăturare a confuziei.
Oricine putea constata în acei ani că viața literară ieșeană se asemăna prea puțin cu aceea din perioada de glorie, când orașul era o „Florență a României” (George Călinescu). Scriitorul Dan Lungu arată care sunt tarele: neprofesionalismul, impostura, interesele particulare, modul în care se iau deciziile, interesele instituționale etc.
Era exclus ca această anchetă, o serioasă dezbatere de idei și de atitudini, să nu aibă un impact favorabil asupra fenomenului în discuție. Efectele sunt vizibile astăzi, și, prin aceasta, cartea capătă importanță, greutate, sens și valoare. Cititorul găsește în această carte date suficiente pentru a-și forma o părere asupra unei etape și asupra unor aspecte ale literaturii din capitala Moldovei din ultimele decenii.
Prezentul volum e întregit de scurte prezentări din viața și activitatea celor intervievați, note de subsol și index de nume, iar ironia și umorul au stat la îndemâna lui Viorel Ilișoi ori de câte ori a fost nevoie.
[i] N. 4 mart. 1942, sat Cerneşti, com. Todireni, jud. Botoşani
Poetă, prozatoare, publicistă. A absolvit școala primară şi gimnaziul în satul natal, Liceul Teoretic din Truşeşti (1958-1962), Facultatea de Filologie a Universităţii „Al. I. Cuza” din Iaşi (prom. 1966).
A funcţionat ca profesoară de limba şi literatura română la Liceul Teoretic Truşeşti (1966-1970) şi la Liceul Pedagogic Botoşani, devenit apoi Şcoala Normală „Nicolae Iorga”, remarcându-se printr-o activitate didactică deosebită. În 1980 a înfiinţat Cenaclul literar „Mihai Eminescu” – afiliat Liceului Pedagogic Botoşani, în 1983 a editat publicaţia Educatorul, iar între anii 1994-1996 revista pentru copii Şotron, iniţiative încununate de succes; membru fondator şi conducător al Clubului Educatorul (2000).
Paralel cu activitatea de la catedră şi cea editorială, colaborează cu versuri, articole literare şi recenzii la diverse ziare şi reviste: Ateneu, Bucovina literară, Clopotul, Colloquium, Convorbiri literare, Cronica, Gazeta de Botoşani, Hyperion-Caiete botoşănene, Jurnalul literar, Învăţătorul, Luceafărul, Lumină Lină (New York), România literară, Viaţa Botoşanilor ş.a.
Figurează în vol. colectiv Solstiţii – 5 poeţi (Iaşi: Junimea, 1985) şi în antologiile de poezie Altare/ red. prof. univ. dr. Theodor Damian, Vasile Amarghioalei (Botoşani: Geea, 2007) şi Nord / antolog. Gellu Dorian (Botoşani: Axa, 2009).
Premiul Uniunii Scriitorilor din România, pentru poezie, la cea de a III-a ediţie a Concursului Naţional de poezie şi interpretare critică a operei eminesciene „Porni Luceafărul…”, Botoşani, 1983. Membră a Uniunii Scriitorilor din România.
OPERA: Oglinzi (versuri; Iaşi: Junimea, 1988), Bună dimineaţa, Puf ! (poezii pentru copii; Botoşani: Inspectoratul Şcolar al Judeţului Botoşani, 1994), Cartea cu semnele rupte (poezii; Botoşani: Eidos, 1995), Daruri de Crăciun (poezii pentru copii; Iaşi: Fides, 1996), Lume îndrăzneaţă (poezii pentru copii; Botoşani: Grafik-Art, 1998), Zodiac cu… otrăvuri (proză; Botoşani: Grafik-Art, 1998), Fetiţa cu buline (poezii pentru copii; Timişoara: Editura Augusta, 2000), Tigrişorul Pietrek (teatru pentru copii; Botoşani: Grafik-Art, 2000), Vremea fragilor (poezii pentru copii; Timişoara: Editura Augusta, 2000), Vinovatul spectacol (poezii; Timişoara: Editura Augusta, 2001), Necuprinsele iubiri (poezii; Timişoara: Editura Augusta, 2002), Caii Soarelui (poezii pentru copii; Botoşani: Ovi-Art, 2003), Ţara Ionuţilor pozitivi (roman; Botoşani: Grafik-Art, 2003), Vara copilăriei (poezii pentru copii; Botoşani: Axa, 2004), Vara lui Dănel: povestiri; În ţinutul Făgeţel: piesă de teatru pentru copii (Botoşani: Axa, 2005), Copilărie de lux (poezii pentru copii; Iaşi: Albu-Provident, 2005) – Premiul Filialei Iaşi a Uniunii Scriitorilor din România, 2006, Pelerinul (poezii; Botoşani: Axa, 2006), Concertul de pe Metropolitan Imaş (poveşti, povestiri şi poezii pentru copii; Botoşani: Axa, 2008), Ghetuţele copilăriei (Botoşani: Axa, 2009), Et in Arcadia ego! (roman politic; Botoşani: Axa, 2009), Antologie de poezie pentru copii (Botoşani: Axa, 2010), Sub pleoapa lumii (poezii; Botoşani: Quadrat, 2010), Zodiac… cu otrăvuri (Botoşani: Geea, 2011), Spectacol fără măşti (Cluj-Napoca: Dacia XXI, 2011), Cărticică de prădăciuni (pamflete politice; Botoşani: Quadrat, 2012); în colab. realizează cărţi pentru uz didactic: Scenarii şi povestiri pentru grădiniţă şi clasele I-IV (Botoşani: Eidos, 1995), Activităţi în completare pentru clasele I-a, a II-a (ghid metodic; Botoşani: Grafik- Art, 2001), Universul meu (carte de colorat; Botoşani: Ovi-Art, 2003).
REFERINŢE:
ANTONESEI,L. „Solstiţii”, Convorbiri literare, nr. 4, 1986; IORDACHE,E. „Oglinzi”, Caiete botoşănene, nr. 2, 1989 (Ateneu); ŢIGANIUC,D. „Oglinzi”, Caiete botoşănene, nr. 2, 1989 (Ateneu); BARBU,A. ”Bună dimineaţa, Puf”, Gazeta de Botoşani, nr. 1113, 1994; CIFOR,L. Abia-nţelese, pline de-nţelesuri, Gazeta de Botoşani, nr. 1204, 1994; DORIAN,G. Maria Baciu, Jurnalul de Botoşani, nr. 21, 1994; BACIU,D. „Tigrişorul Pietrek”, Gazeta de Botoşani, nr. 1368, 1995; FETESCU,D. „Cartea cu semnele rupte”, Gazeta de Botoşani, nr. 1447, 1995; ŢOPA,V. O nouă perspectivă pentru Cenaclul „Mihai Eminescu”, Gazeta de Botoşani, nr. 1292, 1995; APETREI,TR. „Lume îndrăzneaţă”, Gazeta de Botoşani, nr. 2055, 1998; LUNGU,D. „Lume îndrăzneaţă”, Monitorul – Arte (Iaşi), 3 iul. 1998; TĂNASE,GH. „Vinovatul spectacol” de iubire, Viaţa Botoşanilor, nr. 46, 2001; UNGUREANU,P. „Vinovatul spectacol”, Hyperion-caiete botoşănene, nr. 2, 2001; APETREI,TR. Recital Maria Baciu, Viaţa, nr. 130, 2003; FLORESCU,F. Dacă-ţi cere patria…, Atitudinea, nr. 27, 2003; APETREI,TR. Citiţi primul paragraf şi…, Viaţa Botoşanilor, nr. 253, 2005; MANOLACHE,C. Maria Baciu sau sentimentul ultragiat al fiinţei, Hyperion, nr. 1-2-3, 2011; MEDIAN,GH. „Zodiac…cu otrăvuri”, Luceafărul (Botoşani), nr. 7, 2011; MEDIAN,GH. „Cărticică de prădăciuni”, Luceafărul (Botoşani), nr. 4, 2012. (Citat din: Silvia Lazarovici, ,,Scriitori și publiciști botoșăneni. Dicționar biobibliografic”, Editura Agata, Botoșani, 2013)
