Tânărul Florinel Vasilică Câțu ceru 7-8 beri. Mai mult nu ducea. Le bău una după alta, că se grăbea tare Era 3 decembrie și urma Crăciunul, n-avea timp de pierdut. Plăti cu cu cardul de credit și ieși în aerul rece al Americii.
Berile lucrau intens în creierul lui Florinel Vasilică. Avea ochii injectați și umezi, vedea dublu. Nu mai stăpânea bine volanul, trecea haotic de pe un sens pe altul. Ar fi dat și înapoi, dar i se părea că asta nu-l prea ajuta să ajungă acasă.
Deodată, într-o intersecție, văzu o caracatiță care dansa. Ba nu, era un polițist, își dădu el seama când se mai apropie. Polițistul îl opri și îi ceru să se supună testului de sobrietate, cum se face la americani. Dar Florinel nu era deloc sobru. Dimpotrivă, râdea și își făcea mereu selfiuri. Nu-și mai amintește dacă polițistul i-a pus cătușele sau nu, știe doar că s-a trezit pe o saltea tare, într-o cămăruță plină de indivizi dubioși, fredonând „Ah, ce dor, ce chin, ce ja(i)le”.
După scurta lui trecere prin pușcărie, Florin își stinse amarul în băutură și fumând chestii mișto. A tocând toți banii de pe cardul de credit. A uitat să pună banii la loc, așa cum trebuie. S-a întors acasă dator și cu o mahmureală cronică, incapabil să pronunțe corect cuvintele, râzând mereu fără o cauză anume și fotografiindu-se compulsiv în orice situație.
Într-o zi, în timp ce punea pe Facebook niște căcaturi, află că a fost numit prim-ministru. Acceptă cu bucurie.
Câțiva ziariști se năpustiră peste el cu întrebările:
– Sunteți penal? E frumos ce-ați făcut? Dacă noi uităm să plătim impozitele, ce-ați spune? Cum credeți că arată guvernul României cu un penal în frunte? Care e diferența intre un penal liberal și unul pesedist? Ați violat copii? E posibil să aflăm asta într-o zi?
Când Florinel Vasilică era gata să cadă sub tirul întrebărilor, președintele Dulappis îl luă în brațe. În jurul celor doi se strânseră fruntașii liberali, foști lideri băsiști sau de alte culori.
– Cine n-a făcut o zi de pușcărie să ridice primul piatra, strigară ei în cor.
Toți cei de față, mai puțin liberalii, se repeziră să ia pietre de pe jos.
– Hei, am glumit, dragii mei, strigă Dulappis, îmbrăcat în costum de chelner. N-avem acum timp de asta. Avem o țară de guvernat.
Liberalii începură să tragă de Florinel, care nu voia să plece de la microfon. Îl luară pe sus, chiar dacă se zbătea să-și facă selfiuri, și plecară toți să guverneze, dar nu prea guvernau, mai mult îl apărau pe Florinel pe la televiziuni.
– Bietul de el, era un tânăr promițător, dădea mereu bună ziua, murmură o ziaristă bătrână.
