Am plecat din Târgu Frumos pe la patru dimineața, spre Iași. Încercam din răsputeri să-l fac pe Lari să fie atent la drum. Conducea imprudent. Părea că a rămas cu…
Reporterul răsuci în coada frazei un ultim cârlionț și se lăsă mulțumit pe spate. Zâmbea fericit. În sclipirea palidă a monitorului, literele păreau umede, articolul se zbătea ca un nou-născut…
Mi-a murit mașina în Galați. A făcut o dată vrrum! și gata. Am chemat mecanici lăudați Ca să-mi spună ei ce are fata. S-au uitat la ea literalmente Ca la…
Mi-e frig in țara mea nefericită, s-a terminat uleiul din feștilă, cresc țurțurii vertiginos pe plită, Grindeanu, Tudose, Dăncilă. Profesorii s-au dus în țări străine, culeg căpșuni – și-n viața…
A murit prietenul meu Titus Ceia. N-a apucat să vadă terminată și publicată în carte, „Cântarea României, defăimarea Occidentului”, povestea călătoriei noastre cu trenul până în Stockholm și înapoi. Mulți…
La fabrica de oameni acri se lucrează intens. Se iau oameni fără gust, din diferite medii sociale, și sunt puși pe banda de producție la secția de acrire. Dacă se…
Textul de mai jos l-am publicat în 1992, în numărul de revelion al revistei Timpul. E vorba de o știre inventată, redată în maniera câtorva ziare din acea perioadă. Pentru cine…
(Text prezentat la lansarea cărții în București) Doctorul ieșean Răzvan Constantinescu scrie de ani de zile pe Facebook, cu o râvnă devastatoare. Dar până de curând n-a știut că,…
Aceste rânduri/gânduri, unele chiar frumoase, au fost provocate de întrebări transmise în scris de Simona Alexandrescu Oprița. Am răspuns tot în scris. Interviul ar fi trebuit să apară într-un ziar…